Standardele impuse de români în mai toate domeniile au coborât din ce în ce mai mult. Cultura nu face excepţie. Sub pretextul că "trăim in România", deja acceptăm un grad de incultură sporit şi nu reactionam la auzul unor inepţii ce ar scandaliza orice om cu un minim de cunoştinţe. Trecem mai departe fără a lua nicio măsură când la colţul străzii răsună manelele ori când profesoara de geografie spune "creşterea se datoreşte". Si dacă uneori o facem din ruşine faţă de cei care ne vorbesc, alteori o facem din ruşine faţă de noi. Parcă îmi e jenă să îi atrag atenţia colegului de clasă să dea volumul telefonului la care se aud manele mai încet, doar gândindu-mă că va fi iar în zadar şi tot eu voi fi cea care "discriminează sau nu poate înţelege opiniile celorlalţi". E menţionat undeva vreun drept la incultură? E adevărat ca perioada ceauşistă a oprit România din dezvoltare, accentuând diferenţa dintre ea şi celelalte ţări. Dar e in puterea noastră să incercam să diminuăm diferenţa atât de dezvoltare, cât şi de cultură.

Mai grav mi se pare faptul că de lipsa de cunoştinţe nu suferă doar straturile inferioare ale societăţii, ci oamenii care ne conduc, oamenii care ne reprezintă, care au acces la oportunităţi pe care alţii nu le au. Nu pretind mare lucru nici de la ei, cum nu pretind nici de la ceilalţi, deşi odată ce ajungi la un anumit nivel, trebuie să ai standarde ridicate în toate domeniile. Dar minimul de cunoştinţe, nu de cultură, presupune cunoaşterea regulilor gramaticale ale limbii române. S-o vorbim corect! De ce nu vreţi să inţelegeţi că o carte nu aduce decât avantaje? Doar prin invăţare progresăm! Este datoria noastră să le impunem asta şi celorlalţi.

Din păcate, cred că am ajuns la stadiul in care cultura trebuie impusă. Nu cei care au făcut ceva in acest sens trebuie să cedeze. De data aceasta, nu majoritatea trebuie să primeze. De ce DOOM 2 a