În timp ce bătrânii din ţările dezvoltate au traiul asigurat şi îţi permit să plece în călătorii, vârstnicii din Reşiţa se gândesc doar la ziua de mâine. Finalul fiecărei săptămâni este destul de încărcat pentru zeci de pensionari reşiţeni. În fiecare sâmbătă şi duminică aceştia se trezesc dis de dimineaţă pentru a putea prinde un loc în Ocico, piaţa de vechituri, şi pentru a-şi putea expune lucrurile care cândva le-au fost dragi. Ceea ce vând bătrânii a trezit astăzi interesul unor reşiţeni care au trecut prin Ocico.

„Îmi place acest vas de bronz. Am o colecţie acasă. Nu a costat mult, 20 de lei. M-a impresionat bătrâna de la care l-am cumpărat, aşa că nu am negociat preţul”, a spus Arthur Baregher. O parte dintre pensionarii care vin aici să vândă şi-au dezvoltat „afacerea”  în timp, iar obiectele pe care ei le scot la vânzare sunt diversificate. „De 10 ani vin aici cu marfă. Acum am şi haine, dar nu mai merg, nu mai au oamenii bani să cumpere, dar şi jucării, calculatoare de jucărie şi electronice. Hainele sunt ieftine, doi lei o cămaşă. Trebuie să trăim cumva pentru că din pensii e greu”, a spus Pompiliu Iacobescu.

Nu vor să fie o povară

Cele două zile de Ocico sunt deja o obişnuiţă pentru vârstnici. Aceştia uită aici de treburile casnice pentru câteva ore. Vin in piaţa de vechituri cu speranţa că reuşesc să vândă câteva obiecte pentru a-şi face un ban care să le asigure traiul zilnic. „Este bine că mai schimbăm o vorbă, mai vedem pe cineva. Stau cu doamnele şi mai trece vremea. Vând jucării cu 10 lei, au fost ale nepoţilor,  flori de ghiveci, săpun de rufe cu doi lei bucata, şepci şi pălărioare cu trei lei. Nu am ce să fac. Pensia mea nu ajunge la 300 de lei”, ne-a spus şi tanti Ana. Pentru a putea face un leu în plus pensionarii au stat toată iarna în frigul sau soarele puternic, dar cu toate acestea îşi acceptă soart