Când ajung într-o ţară nouă, întotdeauna, mă comport ca un explorator, nu ca un turist, reţetă care mă face să am parte de experienţe autentice, altele decât ale vizitatorului tipic.
Adevărul este că uneori acest spirit de aventură mă pune în situaţii mai mult decât dificile. De exemplu, odată am fost interogată pentru două ore într-o cămăruţă cu un singur bec, în Republica Congo, de doi poliţişti care nu vorbeau decât limba franceză (pe care eu nu o stăpânesc prea bine). Motivul? Vina de a nu merge ca toţi ceilalţi turişti cu taxiul sau autobuzul de la graniţă până în Goma, ci de a parcurge distanţa pe jos în dorinţa de a vedea cu ochii mei, de aproape, realitatea acelei ţări.
Dar frica pe care am simţit-o în cămăruţa congoleză este o poveste pentru altă dată. De data aceasta, în Maroc, spiritul meu de aventură mi-a transformat călătoria într-un voiaj foarte interesant şi pozitiv.
Atitudine Casablanca este un oraş comercial şi industrial. Clădirile sunt albe şi noi, majoritatea oamenilor au vestimentaţie europeană, la fiecare colţ e un restaurant, iar taximetriştii încearcă să te fure. "Nimic nou sau special", îţi vine să spui la prima vedere. E uşor să uiţi că eşti în Africa, ba chiar într-o ţară islamică. Dar dacă o persoană (ca mine) se uită puţin mai bine, farmecul oraşului Casablanca se reflectă în atitudinea femeilor tinere din oraş.
Mai nou, femeile în Maroc au voie să umble cu capul descoperit, iar în Casablanca, cu predilecţie, multe femei tinere uzează fără reţinere de acest drept. Dacă pentru opinia publică acest fapt a devenit subiect de dispută politică şi religioasă, pentru mine a fost ceva mult mai interesant, un fapt prin care am descoperit Marocul. Mi-am petrecut timpul în Casablanca pe terase şi pe străzi, unde am intrat în vorbă cu femeile despre alegerea lor de a purta baticul (hijab) sau
