În urmă cu şase luni, Andrei Gheorghe, considerat atunci „cel mai tare brand media“, era pus pe liber, prin SMS, din trustul Realitatea, de Sorin Ovidiu Vântu. Acum face emisiunea „13-14“, la Radio Guerilla, alături de Liviu Mihaiu. Care-s noutăţile? întreb. „Mi-am tras o gagică mişto!“. „Gagica“ era o carte de Stieg Larsson. Îmbrăcat în sacou şi pataloni de catifea vintage, Gheorghe fumează non-stop cu aerul unui filosof obosit de propria filosofie. Mediul în care se mişcă de 18 ani şi care l-a făcut imun la propriile reflexe nu-l mai păcăleşte. „Tu crezi fandoseala asta de doi lei, cu media care ne prosteşte copiii? Nu există dovezi care să lege violenţa de la TV sau din jocuri de cea a copiilor. Noi suntem ăia. Tu îţi educi copilul. Eu îmi educ copilul. Şi cărţile pe care le-ai citit, nu le-ai citit la televizor.“ Citat din Andrei Gheorghe.
- Cum este la Radio Guerilla? Primele impresii...
- S-a schimbat audienţa. Vorbeam asta şi cu Toni Grecu. Dacă sunt bun în radio, sunt bun pentru că simt publicul... Este un fel de absenţă a sufletului colectiv. Până la urmă, sunt în radio de trei săptămâni - eu n-am mai făcut asta de patru ani. Nu poţi trage concluzii finale după trei săptămâni...
Nu există niciun fel de speranţă, la nivel general. Este un sictir şi o nemulţumire cumplită. Şi pentru că sictirul şi nemulţumirea se perpetuează, pentru că sunt nenumărate împunsături, îmbrânceli electorale şi deal-uri partinice, individul normal nu mai are niciun fel de participare la nimic. Şi atunci îşi bagă picioarele. Am făcut acum câteva zile o emisiune cu Liviu şi ne întrebam: bă, de ce toată lumea e şucărită? De la vânzătorul de la tejghea până la omul de media.
- Andrei Gheorghe este fericit?
- Definind fericirea ca o stare extatică, nu! Ca benchmark (reper, n.r.) este ’89. Atunci erai fericit în
