Arestarea omului de afaceri Gigi Becali devoaleaza aspecte colaterale grave (sarind peste etapa circului o care ne arata o Romanie in toata splendoarea manelizarii ei, o Romanie in care comedia grotesca bate dezbaterea logica, argumentata, o Romanie in care sangele si moartea sunt prilej de spectacol, la concurenta cu exhibitiile automobilistice pe care le face in fata camerei un retardat, posesor de permis auto, ce-si zice Tarzan, o Romanie in care imprecatiile si amenintarile la adresa autoritatilor statului, facute public si transmise, apoi, la ore de maxima audienta, cresc valoarea individului in fata vulgului, dovedindu-i influenta si potenta financiara). Care nu sunt de ieri, de azi, nu sunt specifice unei parti anume din geografia tarii si in privinta carora exista riscul de a se repercuta negativ asupra oricaruia dintre noi.

E vorba, pe de o parte, de lipsa de autoritate, de credibilitate si de profesionalism care au atins, de ani de zile, institutii ale statului, ai caror angajati ar trebui sa fie in corpore etalon de moralitate, de profesionalism. In lipsa unei terapii constante si reale, in prezenta unei profilaxii neconvingatoare a factorilor care le-au generat, toate acestea au dus, in ultimii aproape 20 de ani, la o acutizare a lipsei de respect a omului de rand fata de lege, fata de "institutii ale dreptatii" - Politie, parchete, instante -, la o ascutire a sentimentului de neincredere fata de ele si, implicit, la o tendinta de aplicare a legii junglei, resimtita mai cu seama in cercuri ale oamenilor a caror mentalitate si al caror principiu de viata se rezuma la sintagma "banul poate cumpara orice". In aceasta sfera pare sa se fi incadrat si fapta lui Gigi Becali - care s-a decis sa-si recupereze pe cont propriu Mercedes-ul (si, urmarind rubrica de masini date in urmarire generala de pe pagina I.G.P.R.-ului, cu certitudine, Politia nu ar fi