În urmă cu 31 de ani, Alexandru Nicolcioiu punea pentru prima oară piciorul în Combinatul Petrochimic din Năvodari, actuala Rafinărie Petromidia
De atunci au trecut trei decenii, dar nimic nu l-a făcut să renunţe la locul de muncă unde a avut primele succese şi unde a învăţat ce înseamnă munca într-un sistem performant.
„Cum am ajuns să fiu petrolist... Două elemente m-au determinat să devin absolvent al Facultăţii de Petrol şi Gaze, secţia de prelucrare a ţiţeiului. Când eram în liceu, eram olimpic la chimie, iar profesoara mea, doamna Munteanu, a fost, să zicem, cea care m-a îndrumat pe această linie. În perioada anilor '69 - '70, la Liceul 3 din Constanţa (actualul Liceu Teoretic Ovidius) venise o grupă de profesori de la Institutul de Petrol şi Gaze pentru a-l promova. Atunci, nici nu aveam habar că există acest Institut de Petrol şi Gaze.
Tot în aceea perioadă se vehicula, eu fiind constănţean născut în Valu lui Traian, că se va face o rafinărie chiar la mine în localitate. Şi atunci am zis să mă duc la Facultatea de Petrol şi Gaze din Bucureşti", povesteşte Alexandru Nicolcioiu, preşedinte al Consiliului de Administraţie şi fost director general al Rompetrol Rafinare. A reuşit să intre la facultate, dar gândul i-a rămas la Constanţa. „Nu vroiam să stau în altă parte", spune acesta. În 1975, la finalizarea studiilor, s-a găsit printre tinerii care au solicitat să fie repartizaţi la Combinatul Petrochimic de la Năvodari, deşi acesta nu fusese încă ridicat. Pe 1 aprilie 1978, după doi ani de stagiatură la Piteşti, s-a angajat la combinat, locul unde, după cum mărturiseşte, a învăţat să conducă oameni, nu numai instalaţii. Pe 1 aprilie, dar în 1984, a fost promovat în funcţia de director. Coincidenţele nu se termină aici pentru că, în urmă cu trei ani, tot pe 1 aprilie, se năştea prima sa nepoată. „Trebuie să ştim, în primul râ