Judecand dupa reactii, s-ar zice ca din vremurile ceausiste, mai exact de la recrutarea sacalului in vederea anihilarii vocilor de la Radio Europa Libera incoace, n-a mai existat atata agitatie printre influentii de la Bucuresti, deranjati de semnalarea, peste hotare, a unor aspecte neconvenabile despre starea tarii.
Vocea Monicai Macovei pare a fi considerata, in prezent, cel putin la fel de amenintatoare precum odinioara cea a lui Vlad Georgescu sau a lui Noel Bernard, ambii dedicati diseminarii adevarului despre cosmarul Romaniei anilor ’80. Acum, ca s-a castigat "ratia de libertate", romanii pot calatori liber, dar prosperitatea si influenta raman concentrate in mainile unui grup restrans de oameni, fiind mai restrictionate si inaccesibile decat in orice alta tara a UE.
Senatorul György Frunda spera, fireste, ca voiajul doamnei Macovei sa nu duca dincolo de strafundurile vreunei saline transilvanene, avand in vedere ca, pe de-o parte, cunoaste prea bine dedesubturile politicii autohtone, iar pe de alta mai are garantata si atentia deplina a oficialilor de varf ai UE, constienti de eforturile ei depuse in vederea eliminarii abuzurilor din sistemul judiciar roman.
Recentele acuze ale lui Frunda la adresa fostului ministru al Justitiei vor fi trezit, indubitabil, nostalgii in sufletul lui Vadim, pana nu demult principalul specialist in aruncarea anatemei asupra "vanzatorilor de neam si tara". Senatorul udemerist sustine ca un discurs al Monicai Macovei despre starea de fapt a justitiei romane a cuprins erori de argumentare, grabindu-se sa o acuze vehement de defaimarea tarii. Frunda uita insa un aspect crucial: daca europenii progresisti continua sa mai spere si astazi intr-o evolutie pozitiva a Romaniei, recte in transformarea ei intr-un stat membru normal, atitudinea se datoreaza in buna masura demersurilor doamnei Macovei.