Între estetică şi vulnerabilitatea indusă de locul fruntaş în rândul maladiilor canceroase, între vanitatea feminină şi împlinirea maternă, patologia sânului este importantă la orice vârstă.
Supus traumatismelor din cauza poziţiei superficiale, expus bombardamentelor hormonale interne şi uneori cochetăriei ce poate deveni periculoasă (vezi intervenţiile chirurgicale nejustificate, sutienele chinuitoare, cremele şi loţiunile stimulatoare), sânul ne trimite deseori semnale de alarmă, dintre care probabil cea mai întâlnită este durerea.
CAUZE
Probabil cele mai frecvente cauze sunt cele hormonale, deşi mecanismul nu este perfect elucidat. Este însă evident că durerile sunt ritmate deseori de ciclul menstrual, sunt mai frecvente la pubertate, la femeile care urmează tratamente hormonale (de substituţie, pentru infertilitate, de contracepţie) şi scad foarte mult în perioada sarcinii şi după menopauză. Alte cauze sunt cele anatomice: sânii mari (care dau dureri şi la nivelul cefei, umerilor, spatelui), sânii cu cicatrice postoperatorii, cu formaţiuni tumorale (chisturi, adenoame).
În unele cazuri, durerile iradiază de la organele vecine: perete toracic (coaste, articulaţii, muşchi, nervi intercostali etc.), pleură, cord. Traumatismele locale accidentale sau cele mici şi repetate (de exemplu de la chitară, maşina de cusut, sutiene foarte strâmte, cu balene) produc şi ele durere. Mastitele (infecţiile sânului) nu sunt luate întotdeauna în seamă pentru că femeile le asociază exclusiv perioadei de alăptare. Nu este totuşi aşa. Mastita se poate produce şi în urma unor traumatisme sau pe cale sangvină de la un focar septic din organism ori prin propagare de la o infecţie de vecinătate.
De asemenea, la începutul menopauzei numeroase celule devitalizate se acumulează în formaţiunile glandulare şi în canale, atrăgând supliment
