Cateva laturi are poligonul de incercare de la Chisinau, si toate, in ciuda tipatului care incearca sa sufle praful de pe istorie, duc intr-un punct: o iubire imposibila.
Mirosul cauciucurilor arse care ustura nara si incinge ochiul, strigatul tinerilor care-si sfasie piepturile spre a arata lumii intregi "iata, asta-i locul unde era odata inima noastra", genunchii zdreliti de la singura rugaciune a celor ce simt romaneste si trupul colectiv al unei dezradacinari pe cat de amare, pe atat de definitive, au cativa inamici.
Unii emotionali, in parte copii ai bolovanului mintal care face casa buna cu tubul digestiv urcat in locul creierului, ceilalti geostrategici, care echivaleaza cu bolovanul lui Sisif.
Daca ar depinde numai de noi sa coasem tara la loc si sa o indodolotim, tare mi-e ca in urma unui referendum, am conserva ruptura. In primul rand, nu ne putem scoate din cap ideea ca moldovenii nu ne vor, deoarece de zece ani aleg comunisti in fruntea lor - si nu din astia, ca la noi, ci din aia care saruta pasii tarului - prin urmare suntem tentati sa-i injuram si iubim sa-i abandonam.
Apoi, chiar daca ar reusi, bietii, sa dea la loc comanda din mutatia care-i aduce mai aproape de Moscova decat de Alba Iulia, putem noi oare sa nu ne gandim la unificarea Germaniei, care a adus laolalta o zona puternic dezvoltata si alta inapoiata, in care s-au pompat banii pe care noi nu-i avem? Unde mai pui ca spre deosebire de nemti, moldovenii sunt usor mai puturosi, cel mai sarac stat din Europa, deci nu ne trebuie noua, harnicia prin definitie, sa-i ducem in spate.
Dar hai sa spunem ca ne-am facut lobotomie, am facut referendum si am decis ca ne trebuie inapoi Basarabia. Cine suntem noi astia care avem impresia ca am putea avea vreo importanta pe lumea asta?
Georgienii si ucrainenii au avut ajutorul Occidentulu
