Am văzut ditamai politicienii şi liderii de opinie coborându-se la nivelul ţaţei Floarea prin bocirea lui Gigi Becali ca o victimă a Justiţiei.

Scandalul Gigi Becali s-a încheiat.

Slavă Domnului!

Dacă mai dura, prin osârdia manelistă a televiziunilor, riscam să facem indigestie numai la auzul numelui Latifundiarului analfabet.

Am urmărit şi eu, ca tot omul, ceea ce s-ar putea numi maneaua mediatică: Sărmanul Gigi, ce i-au făcut lui duşmanii!

N-aş putea spune că n-am avut motive de meditaţie amară.

A

m sesizat că agresiunea unui membru al clanului Becali împotriva unui jurnalist din faţa Judecătoriei n-a stârnit nici cea mai mică tresărire în rândul breslei. Asta, în timp ce o violenţă verbală a lui Mircea Băsescu a provocat în rândul aceleiaşi bresle o isterie pe cale de a se lăsa cu avorturi în direct.

Am remarcat că de la indignare, pentru că Gigi Becali a fost deranjat la căsoiul său din Pipera, s-a ajuns rapid, graţie limbuţilor din studiouri, la punerea la îndoială chiar a vinovăţiei celui care, în ultimă instanţă, a declarat cu mândrie că a comis fapta, ba chiar că, dacă i se va da drumul, le va arăta el celor care au îndrăznit să-l pârască pe el, Războinicul luminii.

Am văzut ditamai politicienii şi liderii de opinie coborându-se la nivelul ţaţei Floarea prin bocirea lui Gigi Becali ca o victimă a Justiţiei. Aceiaşi politicieni şi aceiaşi lideri de opinie care până mai ieri denunţau autorităţile, pentru că nu sunt mai energice în lupta împotriva clanurilor mafiote care-şi reglează conturile în plină stradă.

Clanul Becali şi-a reglat în plină stradă conturile vizând împărţirea teritoriului cu clanul Geamănu. N-are importanţă că au fost urmăriri mafiote de maşini, împuşcături la miez de noapte, sechestrări în portbagaj şi judecăţi la barul propriu. Dacă aceste fapte ar fi fost com