Piesa lui Eric-Emmanuel Schmitt a avut loc luni, 6 aprilie, la Teatrul „Scena”, fiind primul din seria de evenimente filantropice organizate în cadrul campaniei nationale „Deschide-ti inima! Sunt la fel ca tine!”, initiata de Asociatia „Dimanche” si Fundatia „Alaturi de Voi” filiala Mures, sub patronajul Ambasadei Frantei în România. Initial nu a existat o versiune în limba româna a operei, însa cu ocazia evenimentului a aparut o traducere semnata de studentii Facultatii de Litere din Craiova si de profesorii Departamentului de Limba Franceza. Ea reprezinta un monolog de aproximativ patruzeci de minute, ilustrând agonia existentei omului purtator al virusului.
Precedata de un discurs general asupra gravitatii discriminarii persoanelor infectate cu HIV si a rolului sensibilizator al evenimentului, piesa începe prin intrarea furtunoasa în scena a Omului. Vestimentatia extravaganta a doamnei este menita sa atraga atentia si are rol de pretext pentru replica „de ce se uita astia asa la mine…?”, pentru a sublinia prima dintre tratamentele primite în societate de catre persoanele infectate. Faptul ca, pe parcursul monologului, ea se schimba în haine de barbat sugereaza universalitatea ideilor ilustrate, faptul ca pe scena nu se afla „ea” sau „el”, ci „OMUL”. Identificarea lui cu virusul („Boala sunt eu”) arata împletirea dintre iubire, cea care a provocat transmiterea, si lipsa de regret pentru consecinte.
„Calusul” nu este, precum s-ar crede, cenzura autoimpusa de ignoranta legat de acest subiect. Este solidaritatea dintre doua persoane în aceeasi situatie în fata nedreptatii societatii: sufocarea strigatului prin sarut. Aceasta alternativa la discursuri si la purtarea de insigne de solidaritate va avea, în mod cert, mult mai mult efect. Se aduce în fata oamenilor un caz real, sau macar simularea lui prin teatru, iar lacrimile sunt întotdeauna molips