Numărul pe aprilie al revistei Sciences Humaines are un dosar util şi interesant despre şcoală, „Ecole: guide de survie“/„Şcoala: ghid de supravieţuire“. După cum arată şi titlul dosarului, textele adunate şi coordonate de Martine Fournier atacă direct şi cinstit problema învăţămîntului, a profesorilor, în speţă – o problemă care se pune astăzi în termeni de supravieţuire. De la prestigiul inatacabil de altădată, învăţămîntul a ajuns astăzi în situaţia de a încerca să reziste contestaţiilor directe din clasă (autorii dosarului citează filmul premiat recent la Cannes, Entre les murs, 2008, de Laurent Cantet), de a căuta prin diverse tehnici şi trucuri să păstreze interesul elevilor, puternic atraşi de alte modele sociale şi culturale în afara şcolii. Martine Fournier insistă – în şapoul de deschidere a dosarului – pe pragmatismul de care trebuie să dea dovadă „nou-veniţii“ din învăţămînt, pe capacitatea de adaptare, aplicarea unor metode mixte, ce reflectă, în practică, o serie de principii, şi ele combinate: „Discuţii, contestaţii, agitaţii, mici acte de impoliteţe ori mari violenţe... Diagnosticul are meritul de a fi consensual, elevii s-au schimbat, iar şcoala e în plin proces de transformare. Modelele tradiţionale de autoritate şi de transmitere a cunoştinţelor nu mai funcţionează. Cum procedează profesorii pentru a se adapta la aceste transformări? Panoplia lor se compune astăzi dintr-un amestec de principii, tactici, strategii şi trucuri educative, pe care trebuie să le adapteze la diversitatea de situaţii şi de public. O competenţă care cere o anumită doză de pragmatism, de care dau dovadă noii veniţi în învăţămînt“. Dosarul adună laolaltă patru texte conţinînd observaţii atît în plan teoretic, cît şi practic: „Autoritatea: unde au dispărut modelele?“ (Martine Fournier), „Noii profesori vor schimba imaginea şcolii?“ (Maryline Baumard), „Rezultatele educ