Un banc clasic se intreaba care e asemanarea intre un inginer si un caine, raspunsul fiind ca ambii au privire inteligenta dar nu pot sa se exprime. Politica economica a guvernului Boc ar avea justificari, ba chiar si merite, insa titularul postului de premier este incapabil sa le explice. Iata trei exemple.
1. “Contributia de solidaritate” - Guvernul intentioneaza sa taxeze cu pana la 90% salariile bugetarilor care depasesc salariul sefului statului, adica un prag de ~8000 de lei, sumele urmand sa mearga la un fond pentru sprijinirea celor cu salarii mici. Masura a fost criticata de colegul Khris, si nu numai, pentru ca ar fi socialista (unii au numit-o chiar comunista) si pentru ca ar face ca performerii din functiile respective, citez, “fie sa accepte spagi mai multe pentru a compensa scaderea veniturilor, fie sa plece in mediul privat.” Argumentul este extrem de subred. Daca un demnitar e dispus sa ia spaga atunci nu doar ca o va lua la salariu de 10.000 la fel ca la cel de 8.000 de lei, dar ma intreb de ce am dori sa-l tinem in sistem oricum? Iar in ce priveste migrarea specialistilor, avem un caz limpede de teorie ucisa sec de practica. Posturile bugetare platite cu peste 2.000 de euro sunt in general de conducere. Acestea sunt inchise competitiei si acum, mai mult, sunt rezervate clientelei politice. E deplasat sa crezi ca taxarea asta va face ca posturi ravnite si rezervate pentru politicieni sa devina neinteresante si pentru specialisti. In fine, masura este de fapt menita sa restranga cheltuielile bugetare, e ciudat sa fie numita “socialista” o masura prin care statul e mai econom.
Dar, chiar daca nu e socialista in fond, asa a fost prezentata de guvern, si asa ar putea sa devina. Dl Boc ar fi putut spune pur si simplu ca statul nu-si poate permite salarii foarte mari de vreme ce povara pe contribuabili este si asa destul de apasatoare
