Emilian MARCU Cam asa suna cateva versuri dintr-un poem al lui Adrian Paunescu: "Hotule, ce s-a-ntamplat?/ Am pierdut un cal furat/ Si-acum fara el mi-e greu/ Parca ar fi fost al meu". In aceste zile, de-a dreptul extrem de agitate pentru populatia Romaniei, aceste versuri se potrivesc manusa. Nu sunt un fan al lui Gigi Becali si mai ales al modului sau, sfidator, de comportare. Pentru cate a facut, sigur ar fi meritat sa fie cercetat, la modul serios, in mai multe dosare ce i s-au intocmit. Poate ca si in acest dosar trebuie cercetat si judecat si pedepsit, in raport cu faptele pe care le-a savarsit. Dar modul absolut golanesc in care s-a actionat, anuntandu-se toata presa, desigur pe surse, sa fie prezenta, cu catel, cu purcel la acel spectacol de un grobianism demn de anii '50, cand "masina neagra" facea cate un raid prin sat si mai ridica, in miez de noapte, pe cate un biet taran, vinovat numai pentru faptul ca era mai instarit decat cozile de topor ce devenisera ajutoarele de nadejde ale partidului si ale securitatii. Sigur ca nu exista un timp al arestarilor, sper, ci se pot face exact atunci cand se considera necesar. Dar sa decretezi drept pericol public o anume persoana, dupa aproape trei luni de la savarsirea faptei, cunoscand, in amanunt, intreaga fapta, pare mult prea mult.

Simtind lipsa obiectului furat, cu care deja incepuse sa se obisnuiasca, dar si sansa oferita de politie si de parchet de a scapa cat mai ieftin pentru alte fapte, la fel de grave sau poate mult mai grave, hotii de masini de lux, cei care l-au praduit pe Gigi Becali, au recurs la masura de maxima urgenta si anume aceea de "a se face frate cu dracul pana trec puntea" si prin fals si alte tertipuri l-au parat pe pagubit. Dupa 2 luni si-au amintit, brusc, faptul ca au fost rapiti, amenintati si chiar impuscati cu "arme de foc cu bile de cauciuc" ( formularea, cel putin