Contactat în legătură cu scrisoarea de solidarizare cu Mircea Dinescu şi consecinţele sale pentru semnatari, dl Mihai Şora ne-a declarat:
"Nu ştiu dacă Paler a iniţiat scrisoarea, dar eu m-am întâlnit cu Paler în curtea Academiei. Era cu prilejul unei manifestări la Institutul Italian. M-am întâlnit cu el, am stat de vorbă şi ne-am dus la Institutul Italian, unde era o conferinţă. Sus ne aştepta Pleşu şi am găsit scrisoarea care deja avea nişte semnături. Pleşu o semnase deja. Am semnat-o fără nici un fel de problemă. Paler era foarte intrigat de faptul că nu mi-am pus nici o problemă. În momentul în care mi-a propus, am spus imediat da. Dar era foarte simplu pentru mine. Familia mea plecase, deci nu riscam pentru altcineva nici un fel de pedeapsă de tipul: dare afară din slujbă sau alte lucruri de genul ăsta. Nu eram răspunzător decât de propria persoană. Ştiu că era o zi din cursul săptămânii, pe la prânz.
Înainte de a obţine ceva, această scrisoare ne dădea posibilitatea să exprimăm un protest.
Puteam să rupem un fel de unanimitate aparentă, pentru că grija tuturor mijloacelor de informare în masă era asta, să transmită că poporul întreg este în jurul conducătorului şi aşa mai departe, la modul monolitic. Trebuia să fie limpede că sunt oameni care protestează. Noi nu eram singurii protestatari. Mai existase un protest înainte, dar nu venea din partea unor cetăţeni care protestau pentru ce li se întâmpla altor cetăţeni, ci venea din partea unor politicieni, era pe linie de partid. Oamenii protestau faţă de felul în care era condus partidul.
Toţi semnatarii au suportat consecinţele gestului. În ce mă priveşte pe mine, eram pensionar, era mai greu să mi se retragă pensia pentru treaba asta. Dacă aş fi fost încă activ, ar fi existat riscul să mă dea afară din slujbă. Nu trebuie să uităm că, în momentul a