În această stagiune, la Teatrul Naţional din Timişoara, Răzvan Mazilu propune publicului un spectacol în care contribuţia lui e consistentă: realizează dramatizarea după nuvela Remember de Mateiu Caragiale, semnează regia şi coregrafia spectacolului, este interpretul personajului Aubrey de Vere şi, peste toate acestea, se dovedeşte şi un inspirat creator de costume. Pentru ca totul să fie pus la punct aşa cum se cuvine, tot Răzvan Mazilu realizează şi colajul muzical din creaţiile lui Richard Wagner, care constituie substanţa sonoră a spectacolului. În demersul său, Răzvan Mazilu a fost susţinut de o echipă care a contribuit la transformarea nuvelei lui Mateiu Caragiale într-o platformă estetică a unui discurs artistic contemporan: proiecţiile video şi decorurile au fost realizate de Dionisis Christofilogiannis, sound designul poartă semnătura lui Vlaicu Golcea, iar Domnul M., ipostaza însăşi a lui Mateiu Caragiale, este interpretat de actorul Ion Rizea. Despre personajul Aubrey de Vere nu ştim nimic, în afara faptului că este expresia perfectă a rigorilor estetice ale dandismului. Taina este principala lui trăsătură de personalitate. Din această taină, Răzvan Mazilu extrage o semnificaţie fundamentală a personajului: el este cel care îl va conduce pe Domnul M. către revelaţia misiunii sale, aceea de a aşeza în cuvinte misterul lui Aubrey de Vere şi al lumii întrupate de acesta. Opţiunea pentru dans ca discurs fundamental al spectacolului susţine acest demers: realitatea verbalizată este extrasă dintr-un discurs nonverbal. Cu acest spectacol, Răzvan Mazilu mizează pe o carte în egală măsură riscantă şi ofertantă pentru cariera sa: avînd în vedere că, prin Portretul lui Dorian Gray, Mazilu a impus un discurs coregrafic puternic ancorat în substanţa estetică a dandismului, putea exista pericolul ca Remember să se înscrie în acelaşi tip de structură artistică. C