Revoluţia moldovenilor de dincolo de Prut a picat la ţanc, salvând ultimele fărâme de credibilitate ale presei de dincoace de râul despărţitor de rude.
Nici chiar cutremurul din Italia, cu sutele de morţi nevinovaţi, n-a putut să ia faţa zecilor de becali înmulţiţi soios de când cu încătuşarea mucenicului Gigi. Prozelitismul trufaşului latifundiar a prăsit tot felul de ipochimeni decerebraţi într-o Românie părăsită de bun-simţ. Pe nesimţite, un ins isteţ, dar neinstruit a prins şmecheria tranziţiei şi a cumpărat cu banii jos aproape orice: pământuri, autorităţi, oameni, emisiuni, pagini de ziar, fotbalişti, popi, partide... Cu fiecare zi, Don Jiji devenea mereu mai delirant şi mai sfidător, umflat cu sârg de servitorii televiziunilor băştinaşe. Curând, vărul lui Giovanni era declarat fruntaş între afacerişti, fruntaş între politicieni, fruntaş între semenii spărgători de seminţe, fruntaş între patronii de cluburi! În urmă cu doi ani, pe vremea smintelii becalice, la Ateneul Român se decernau Premiile "Zece pentru România". Fratele de cruce al calderonului madrilen ţopăia de nerăbdare să-şi primească diploma de ăl mai iubit român. Trecând prin faţa mea, o tânără l-a apucat de mână şi, îmbujorată de fâstâceala propriului curaj, i-a şoptit gâfâit: "Vă admir, domnule Becali!". Adulatoarea de ocazie a fost apostrofată, ruşinat şi încurcat, de tatăl său, un venerabil medic, premiat şi el. "Doar ştii că-l admir! Şi toţi îl lăudaţi că face case şi sponsorizări, nu vă mai prefaceţi că-l detestaţi!", i-a răspuns fiica aflată în exerciţiu de admiraţie publică şi sinceră. Căci ce nu reuşea guvernul izbutea haiducul miliardar, oblojind rănile sinistraţilor, umplând buzunarele cerşetorilor, ctitorind biserici sau achitând facturile zăbrăuţenilor. Iar lumea l-a îndrăgit, ameţită ca-ntotdeauna de tumbele măscăricilor, îndeosebi ale celor largi la pungă. Creştin cu f