- ...Cauciucul ăsta merge perfect; iţi imaginezi cum ar aluneca el pe piatra asta cubică, să trec eu prin mulţime şi toată lumea să intoarcă ochii spre mine, asta senzaţie, mă inţelegi? - ...Mă inţelegi, domnişoară, că nu am chef de astfel de conversaţii banale cu dumneata, mi se pari o ignorantă şi nu imi face plăcere să vorbesc despre acele vremuri, au fost demult şi nu se vor intoarce, să trăim pe pământ... - ...Să trăim pe pământ fără să ştim aceste uimitoare fapte este ca şi cum ne-am uita numele... Aşa nota şi Sextil Puşcariu, marele nostru istoric. Este de-a dreptul fascinant, domne’, cât aş fi vrut să mă plimb şi eu pe Strada Porţii, astăzi devenită banala Strada Republicii. - ...Republicii! Este cât se poate de clar, nu mai stau pe gânduri, de acolo o să ii cumpăr, trebuie să ii am, dacă astăzi nu-mi cumpăr, crăp, pe bune, eu chiar crăp, băi şi sunt atât de faini, vai de mine, mai sunt douăzeci de minute şi inchide, unde să schimb banii, dacă nu imi cumpăr adidaşii ăştia eu o să urlu o săptămână, sunt superbi, ah! abia aştept!...

Mă inţelegi, domnişoară, că nu am chef de astfel de conversaţii banale cu dumneata, mi se pari o ignorantă şi nu imi face plăcere că vorbesc despre acele vremuri, au fost demult şi nu se vor intoarce, să trăim pe pământ, să fim realişti... Aceasta este doamna Bertha; locuieşte in prima casă la stânga cum intri in gangul de lângă Dean’s, Irish Pub-ul de pe Republicii. Doamna Muller Bertha este văduvă de douăzeci şi cinci de ani şi locuieşte in Braşov de când se ştie. Casa aceasta o are moştenire de la tatăl său, un cunoscut ceasornicar sas. Deşi e in vârstă de optzecişinouă de ani, nu are probleme mari de sănătate, o mai inţeapă inima din când in când, dar la cafea nu ar renunţa nici in ruptul capului. Casa este destul de mare; ea stă insă doar intr-o singură cameră şi intr-un holuleţ răcoros pe care l-a transformat