Românii creştin-ortodocşi sărbătoresc, astăzi, intrarea triumfală a Domnului Iisus Hristos în Ierusalim, înainte de a fi răstignit, în timp ce catolicii prăznuiesc Paştele. Jertfa pe cruce a Mântuitorului, pentru primirea căreia se pregătesc credincioşii în aceste zile, a avut drept scop răscumpărarea păcatelor omenirii şi reabilitarea acesteia în faţa lui Dumnezeu.

Tradiţii

În vechime, Duminica Floriilor era începutul săptămânii numite pe atunci a Paştilor. Catehumenii, sau aspiranţii la primirea botezului creştinesc, mergeau la episcop spre a-i cere să fie admişi la săvârşirea acestei taine a Bisericii.

El le dădea să înveţe Simbolul credinţei (Crezul) prin care se mărturiseşte până astăzi adeziunea la preceptele creştinismului autentic. Tot în această zi, împăraţii acordau graţieri, în cinstea activităţii mântuitoare a Lui Hristos, celor care săvârşiseră diferite infracţiuni.

Potrivit unui obicei străvechi, menţionat încă din secolul al IV-lea, se aduc în lăcaşele de cult ramuri de salcie care sunt binecuvântate şi împărţite credincioşilor.

Acestea amintesc de ramurile de finic şi de măslin cu care mulţimile L-au întâmpinat pe Iisus la intrarea în oraşul sfânt.

Ramurile de salcie se poartă în mâini ca semn al biruinţei asupra morţii, demonstrată de Fiul Omului prin învierea răposatului Lazăr (cu o zi înaintea Floriilor) şi, ulterior, prin Învierea Sa, a treia zi după crucificare.

Atât în Bizanţ, cât şi la curţile domnilor Ţării Româneşti, sărbătoarea Floriilor se prăznuia cu multă solemnitate, dregătorilor împărţindu-li-se făclii aprinse, ca şi la Paşti. În această seară încep în biserici frumoasele slujbe ale deniilor din săptămâna Sfintelor Patimi.