Mariana Preutu, contabilă la CAP, 34 de ani, căsătorită cu un tehnician de la MAT, rămas fără un deget dintr-o zi, când a încercat să taie o bucată de sârmă cu patentul, are doi copii: Laura, o fetiţă de vreo 11 ani, preşedintă de detaşament, şi Nicuşor, un băieţaş de 6 ani, care era gata-gata să moară de febră tifoidă acum câţiva ani.

RECLAMATĂ CĂ STĂ MAI MULT PE ACASĂ

Prin 1960, Mariana Preutu, care nu reuşise la Filologie şi voia să dea, anul următor, la Drept, se angajă bibliotecară la Căminul cultural. Toate au mers bine, până într-o zi de septembrie când ţaţa Catrina, mama Marianei, se luă la ceartă, pentru nişte raţe obraznice, cu ţaţa Năstac, vecina de peste drum. Fiţa Năstac îl puse pe Mielu, băiatul ei cel mare, unul dintre proştii recunoscuţi ai satului, s-o aranjeze pe Mariana Preutu la ziar. Ajutat şi de Victor Popostac, un nepot al Fiţei, profesor de Sport şi Naturale la şcoala elementară de 7 ani din Vintileasa, Mielu compuse o scrisoare către ziarul judeţean, în care descria situaţia de plâns a bibliotecii din sat. Mielu Năstac era atât de prost, încât, la încheierea stagiului militar, trebuind să se întoarcă acasă, cei de la Unitate i-au prins o tăbliţă în piept pe care scria: "Ajutaţi pe acest nefericit să ajungă în comuna Vintileasa, raionul Floreşti."

Masiv, blond, gen mălai mare, Mielu împlinise 25 de ani şi nu se culcase cu nici o femeie. Înnebunit de vorbele şi povestirile celorlalţi flăcăi, el pândi un moment când bărbatul Alinei, şoferul, vecinul din spatele casei, era plecat la pădure şi se înfăţişă la poartă. Ţaţă Alină, ţaţă Alină!, făcu el cu glas schimbat, de femeie venită în vizită la ţaţa Alina. Crezând că e vreo vecină, femeia, care cernea nişte făină de porumb, îi strigă să vină în casă. Mielu Năstac deschise uşa şi, nici una, nici alta, începu să răcnească: "Treci la pat!". Bineînţeles că a zburat i