„Stăpâna casei“ nu este o vorbă-n vânt! Psihologii explică de ce într-un cuplu, în ciuda egalităţii între sexe, căminul rămâne apanajul femeilor, locul în care acestea au întotdeauna ultimul cuvânt! Dintotdeauna cuvântul „casă“ sau „cămin“ trimite cu gândul la feminitate. Nici măcar emanciparea sexului frumos, începută în anii ’70, n-a putut să doboare femeia de pe piedestalul domestic, este de părere François Vigouroux, psiholog francez, autor a numeroase articole şi eseuri pe această temă.
Oricât de mult şi-ar dori să se desprindă din cuplul de termeni „cămin“ – „feminin“, orice reprezentantă a sexului frumos este irezistibil atrasă de casa în care locuieşte şi este oricând gata să vorbească despre culorile casei, despre lumină, despre decoraţiuni şi, în general, despre atmosfera din locuinţă.
Orice mic pretext poate reprezenta un declic pentru rememorări, comparaţii, istorioare legate de copiii ei, de soţ sau de partener, de părinţi, bunici etc.. „În general, femeile încearcă să împărtăşească celor din jur calităţile locului în care trăiesc, chiar dacă este vorba de o simplă cameră dintr-o mansardă“, explică Vigouroux. „Investiţia feminină într-un cămin este foarte importantă“, este de părere specialistul francez.
În schimb, un bărbat nu va fi niciodată capabil să vorbească şi să se implice atât de mult afectiv în relaţia sa cu locuinţa în care stă. Poate să indice şi să descrie foarte bine poziţia casei sau a apartamentului, suprafaţa, dotările tehnice, valoarea de piaţă şi eventualele sume cheltuite pentru construire sau pentru îmbunătăţirile aduse.
Declaraţiile unui bărbat referitoare la locuinţa sa, spre deosebire de cele ale femeii, sunt foarte concise şi mult mai puţin înclinate spre confesiuni, explică Vigouroux. „Vizuina“ unui bărbat nu reprezintă decât un foarte mic procent din discuţiile pe care bă
