Nu ne mai desparte decât o săptămână până la Paşte, aşa că n-ar fi rău să vă aplecaţi urechea şi să ascultaţi sfaturile bunicii, care vă vor fi de un real ajutor în pregătirea unor mâncăruri gustoase.
Carnea de miel pregătită la grătar trebuie permanent apăsată cu o furculiţă, fiindcă este fibroasă şi se pătrunde greu. Mielul preparat ca mâncare (cu legume sau stufat) trebuie pus pe flacăra mică şi lăsat să fiarbă până ce carnea se desprinde de pe os. Mielul de lapte, cu carnea crudă, vâscoasă şi albă, care n-a trecut de două săptămâni şi n-a mâncat iarbă, e bun numai fript pe grătar sau la cuptor.
Un kilogram de carne de miel are nevoie de 25-30 de minute de stat pe foc, pentru a se pătrunde bine. Mielul mai mare are nevoie de 30-40 de minute pe kilogram, iar dacă se prepară în cratiţă, ca mâncare, cere chiar 50-60 de minute. Carnea de miel trebuie să fie albă, rinichii, mari şi acoperiţi cu grăsime. Carnea de oaie poate să aştepte două-trei zile până la preparare, iar cea de miel trebuie gătită imediat. Carnea de miel trebuie bine aromată, pentru a nu deveni indigestă. Ierburile care se potrivesc sunt: rozmarinul, salvia, tarhonul şi, mai ales, usturoiul. Apa care se adaugă la friptura de miel preparată în cuptor trebuie pusă cu o seringă, pentru a evita formarea stropilor fierbinţi.
Şi pentru că de pe masă nu trebuie să lipsească ouăle roşii, n-ar fi rău să învăţaţi nişte trucuri: mai întâi, ouăle trebuie spălate cu apă călduţă şi săpun, acest lucru fiind necesar deoarece coaja lor este acoperită cu un strat subţire şi neuniform de grăsime, care, la vopsire, face ca oul să arate pătat pentru că vopseaua nu se prinde uniform. După ce se spală, ouăle se pun la fiert în apă rece cu puţină sare şi câteva linguri de oţet.
Ouăle se pot decora cu frunze de pătrunjel, de mărar sau trifoi. Pe ouăle umede se lipesc frunze mici, apoi se pune fiecare ou
