Ultima saptamana a postului mare, Saptamana Patimilor, sau Saptamana Mare este inclusa în sarbatoarea Pastelui, desi în aceasta perioada postul continua chiar cu o mai mare intensitate. Batranii obisnuiesc sa manance putin în seara Duminicii Floriilor, dupa care nu mai mananca pana în Joia Mare, cand, de regula, se impartasesc, postul negru fiind continuat apoi pana la Pasti. Cei mai tineri mananca în aceasta saptamana doar paine si fructe uscate si nu beau decat apa de izvor.

Mai ales în trecut, pentru Saptamana Patimilor erau caracteristice urmatoarele traditii (pagane si crestine) : pastrarea linistii, a tristetii generale servicii divine mai frumoase, mai fecvente ca de obicei focuri rituale respectarea stricta a postului interdictia unor importante lucrari casnice ingrijirea locuintelor curatenia prin curti intreruperea provizorie a lucrarilor principale pe camp confectionarea hainelor noi pentru sarbatoare taierea vitelor si pasarilor pentru sarbatori tocmirea lautarilor pentru hora satului impartasirea la biserica, iertarea reciproca intre oameni

Semnificatia liturgica si obiceiurile populare specifice fiecarei zile a Saptamanii Mari sunt urmatoarele:

Duminica Floriilor: Intrarea Domnului Iisus Hristos în Ierusalim este singurul moment din viata Sa pamanteasca în care a acceptat sa fie aclamat ca Imparat. Duminica Floriilor este precedata de sambata lui Lazar, zi in care Biserica pomeneste minunea invierii din morti a lui Lazar savarsita de catre Domnul Iisus Hristos. Primirea triumfala ce I s-a facut Domnului Hristos, Care a intrat in Ierusalim ca Imparat smerit, implinind o proorocire din Vechiul Testament, a fost determinata de aceasta minune premergatoare.

In aceasta zi, denumita si Duminica Stalparilor, se sfintesc, prin rugaciune si stropire cu agheasma, ramuri înmugurite de salcie, care se împart crestinilor, iar slujitori