Guy Ritchie s-a intors cu un alt film, RocknRolla, care-i poarta foarte bine amprenta, un tHrIller british cu gangsteri in stilul de videoclip, cu intamplari atat de inlantuite/ suprapuse, plus flashbackuri si flash-forwarduri atatea cate intra, incat nu stii unde incepe cu adevarat o secventa si unde se sfarseste.
RocknRolla ridica stacheta la nivelul primelor sale filme, Lock, Stock and Two Smoking Barrels si Snatch, incat ne face pentru moment sa uitam ca a facut alte porcarii intre timp. Cum spunea Guy Ritchie insusi: "Faci si tu un film cu sotia ta (Madonna pe atunci) pe plaja si toata lumea-l vede". Subiectul din RocknRolla nu se poate povesti, mai cu seama ca vocea unui narator explica tot timpul ce se intampla, cine sunt unul sau altul dintre gangsterii/rusii/junky care alearga inainte si-napoi. Se intampla in Londra lui 2008, cand un gangster cat se poate de britanic, Lenny Cole (interpretat de Tom Wilkinson in plina forma) pune la cale o frauda si starneste intreaga alergatura (la propriu).
Filmul incepe cu genericul - nu-l pierdeti, pentru ca e plin de adrenalina - urmat de o multime de explicatii si introduceri, majoritatea livrate de naratorul sus-mentionat. Se-ntampla naucitor de repede, desi ai timp sa-ti dai seama ca e pe alocuri putintel cam naiv: se vorbeste practic despre imobiliare. Asa ca lui RocknRolla ii ia nitel pana sa demareze si, desi nu e multa actiune intru inceput, e o gramada de umor (care-i si punctul forte al filmului), asa ca timpul trece pe nesimtite si te trezesti deodata in mijlocul acelei lumi incredibile si demente. Sunt momente in care poti sa crezi ca RocknRolla e un film destept care se preface, alteori crezi ca e o prostie cu pretentii. Dar din capul locului, ca sa te bucuri de RocknRolla, este important sa admiti ca nu e un film adanc menit sa-ti schimbe viata sau ceva si sa te-apuci sa-i caut
