… cu rezultatul pe care il stie orice scolar cu cunostinte minime de aritmetica. Ultima “prioritate 0″ din lista a fost afirmata de Boc dupa intalnirea cu membrii Birourilor Permanente si ai Comisiilor Economice ale celor doua camere: “mentinerea locurilor de munca”. Prioritate care naste doua intrebari:
Care locuri de munca? Din mediul public sau din mediu privat? Nu spun ca, in sine, somajul dintr-o parte e preferat somajului din cealalta. Problema e ca masurile pentru mentinerea locurilor de munca la stat presupun ca statul sa le finanteze cu bani pe care ii ia de la contribuabili, lucru care se traduce (si) prin pierderi de potentiale locuri de munca in domeniul privat.
Spre exemplu, mult discutatul impozit forfetar, care a inceput prin a fi prezentat ca un instrument impotriva evaziunii fiscale, apoi ca o cerinta de la FMI. Impozitul in sine poate fi discutat, in fond se ajunge la o decizie politica, privind firmele care isi neutralizeaza profitul. Se pot aduce si argumente pro si contra. Dar nu tine de optiunea politica faptul ca va duce, intr-un grad sau altul, la pierderea unor locuri de munca. Dl Pogea nu poate sa invite firmele cu profit mai mic de 500 de euro sa se inchida, si sa pretinda in acelasi timp ca nu exista riscul ca odata cu inchiderea lor sa fie trimisi oameni in somaj. Ca paranteza, am spus zilele trecute ca ar fi bine ca dl Boc sa lase locul unor specialisti in economie sa explice, tinand cont de prestatia dlui Pogea, imi dau seama ca sfatul a fost cat se poate de neinspirat.
Revenind la subiect, raspunsul la aceasta intrebare nu este, in aceste conditii, foarte dificil de dat. Dl Boc se refera la posturile bugetare, de altfel o spusese mai clar in urma cu cateva zile:
“Am ales aceasta solutie a mentinerii locurilor de munca. Puteam avea solutia sa dam afara 5% din personal, dar ar fi fost un procent fo