Potrivit tradiţiei budiste, la 8 aprilie 563 î.Hr., s-a născut Gautama Siddhartha, cel care avea să fie cunoscut în istoria lumii sub numele de Buddha (în sanscrită, „Iluminatul”).

Buddha s-a născut la Kapilavastu, astăzi în Nepal, ca fiu al regelui tribului Sakya, de unde şi apelativul Sakyamuni („înţeleptul tribului Sakya”). Potrivit scrierilor budiste, naşterea lui Buddha a fost anunţată de un mare cutremur şi treizeci şi două de miracole, printre care vindecarea orbilor, a surzilor, a muţilor şi a schilozilor din regat, precum şi stingerea focului în toate infernurile. Legendele budiste spun că, la naşterea lui, un înţelept a prevestit că prinţul va ajunge ori un mare monarh şi războinic, ori un ascet. Tatăl lui Gautama a dorit să se asigure că fiul său va ajunge conducătorul regatului şi un mare războinic, motiv pentru care a căutat să-l protejeze de implinirea profeţiei ca ascet. Este probabil că s-a căsătorit la vârsta de nouăsprezece ani cu o prinţesă numită Yasodhara şi a trăit cu ea cei zece ani, care au precedat naşterea fiului său, Rahula.

Ştim că tatăl său a încercat să-l scutească de griji şi de supărări şi că locuia în palate izolate, fără a bănui că, dincolo de zidurile acestora, oamenii erau nefericiţi. Ori de câte ori tânărul prinţ pleca să facă o plimbare călare în afara palatului, tatăl său trimitea oameni care să îndepărteze din calea prinţului toţi nenorociţii. Povestea spune că, în ciuda precauţiilor luate de rege, tânărul Gautama a văzut în timpul unei plimbări un bătrân, un bolnav, un mort şi un ascet. Profund impresionat de cele văzute, prinţul Gautama şi-a părăsit palatul şi familia în căutarea eliberării şi a unei soluţii la problema suferinţei umane. Gautama şi-a părăsit familia în săptămâna în care soţia sa i-a dăruit un fiu. Au urmat ani de intensă căutare spirituală. În această perioadă, Gautama a ajuns un ascet rătăcito