Av Razvan A HUTANU In cazul desfacerii unei casatorii in care exista copii minori, se va pune problema incredintarii acestora.
Chiar daca nu exista o cerere expresa a sotilor in acest sens, instanta de judecata este obligata sa se pronunte, prin hotararea de divort, si asupra incredintarii copiilor minori.
Criteriul avut in vedere de catre instanta de judecata, pentru a decide referitor la incredintarea copiilor minori, il constituie interesul acestora. Astfel, se vor lua in calcul o serie de factori precum: posibilitatile materiale ale parintilor; posibilitatile de dezvoltare fizica, morala si intelectuala pe care copilul le poate gasi la unul dintre parinti; varsta copilului; comportarea parintilor fata de copil inainte de divort.
Instanta de judecata, pentru a hotari asupra incredintarii copilului minor, este obligata sa asculte pe parinti, autoritatea tutelara, precum si pe copilul care a implinit varsta de 10 ani.
Totodata, potrivit prevederilor art. 42 codul familiei, instanta de judecata va stabili si contributia fiecarui parinte la cheltuielile de crestere, educare, invatatura si pregatire profesionala a copilului.
Desi parintii se pot intelege asupra incredintarii copilului minor, aceasta invoiala nu este obligatorie pentru instanta de judecata si nu va produce nici un efect decat numai dupa ce instanta, verificand daca invoiala corespunde interesului copilului, o va incuviinta.
In situatia in care exista motive temeinice, datorate imoralitatii ori comportamentului parintilor, copilul minor va putea fi incredintat unor rude sau altor persoane, dar numai cu consimtamantul acestora, ori unor institutii de ocrotire.
Parintele caruia nu i-a fost incredintat copilul pastreaza dreptul de a avea legaturi personale cu acesta, precum si dreptul de a veghea la cresterea, educarea, invatatura si pregatirea profesionala a