In Romania, dreptatea nu mai umbla cu capul spart, ci in pielea goala. Cind vine vorba despre nedreptate, conteaza foarte mult din ce parte privesti. Insusi cuvintul in sine, "nedreptate", s-a facut mai des auzit in ultimii ani decit opusul sau, cel pe care oamenii il cauta de cind e lumea. Cind sistemul intirzie sa faca dreptate, unii incearca sa si-o adjudece singuri. Cel mai proaspat si mai notoriu exemplu este recuperarea limuzinei furate de la Gigi Becali, adusa inapoi cu tot cu hoti de "gorilele" acestuia. Promptitudinea, desi de invidiat, a fost taxata drept ilegala, pentru ca patronul Stelei nu a folosit institutiile abilitate pentru recuperarea bunului furat si pedepsirea hotilor. Asa se explica situatia aparent paradoxala ca pagubitul a ajuns dupa gratii, in timp ce hotii sint cercetati in libertate. Dar dreptatea (sau nedreptatea) se poate face si altfel. Intotdeauna, un drept trebuie sa fie consfintit de o parafa si de citeva semnaturi puse pe hirtie. Asadar, cei investiti sa emita decizii cu putere de lege vor fi intotdeauna primii linga oala cu smintina. Cu alte cuvinte, ei se vor considera indreptatiti sa ia salarii mari, desi alte categorii socio-profesionale le contesta acest drept, atita vreme cit diferenta dintre cel mai mic si cel mai mare venit obtinut de la stat este uriasa. Altii simt ca mor cu legea in mina. Profesorii privesc neputinciosi cum dau din umeri aceiasi oameni care cu doar citeva luni in urma le-au promis marea cu sarea. Ca sa nu mai vorbim de efectul nerespectarii unei legi chiar de catre institutiile de stat, lucru menit sa dea apa la moara celor care, ca Becali, ajung sa-si caute singuri dreptatea. Ramine de vazut cit de echitabila va fi promisa lege a salarizarii unice in domeniul bugetar si daca prevederile ei vor fi aplicate intocmai. Mai ales ca cei care impart vor fi, cu siguranta, tentati sa-si faca parte. Bunaoara, in "me