Alexandru DOBRESCU Cateva universitati au avut inspiratia sa furnizeze, la cerere, diplome de studii fara acoperire. Luate la bani marunti, documentele in chestie n-au nici un cusur, fiindca au strabatut, e drept ca intr-un ritm mai alert decat se obisnuieste, intregul lant birocratic. Doar actele ce au stat la baza eliberarii lor erau in oarecare suferinta: adicatelea, scria in ele ca studentul cutare frecventase cutare cursuri, daduse cutare examene si luase notele cutare si cutare, cand persoana respectiva nici nu calcase vreodata pragul institutiei de invatamant, ba - cateodata - nici macar al tarii.
Fireste ca aceasta initiativa a intrat si in atentia institutiilor abilitate ale statului, care au presupus (poate ca si dovedit) indaratul ei fapte de coruptie. Cu alte cuvinte, diplomele n-ar fi fost eliberate pur si simplu de amorul artei, ci in schimbul unor taxe, care s-a intamplat sa poposeasca in anumite buzunare private. Inteleg ca, daca - sa zicem - taxele ar fi umplut conturile universitatilor si s-ar fi platit cuvenitele impozite pentru ele, nimeni n-ar fi avut nimic de obiectat. Cu alte cuvinte, lipsa de acoperire in ani de invatatura a patalamalelor n-ar fi fost deloc suparatoare. La urma urmelor, invatamantul cu plata si de la (foarte mare) distanta se poarta demult, cu incontestabil succes, pe meleagurile noastre, fericind atatea zeci de mii de tineri (si maturi) cu diplome academice fara echivalent in cunostinte.
Sunt ani la mijloc de cand am sugerat, ca solutie pentru prosperitatea statului, infiintarea unui ghiseu national de diplome, unde tot romanul cu dare de mana sa-si cumpere, la nevoie, certificatul de studii dupa care tanjeste. Vrea sa fie absolvent de facultate? Foarte bine! Plateste o taxa consistenta si, in termen de treizeci de zile, diploma i se livreaza prin posta la domiciliu. Vrea sa fie doctor intr-un dome
