William TREVOR, Tăcerea din grădină, Traducere din limba engleză de Virgil Stanciu, Editura Leda, Bucureşti, 2008, 254 p.

Distins cu Yorkshire Post Book of the Year Award, în 2008, romanul scriitorului irlandez William Trevor este pe cît de provocator pe atît de singular, pentru că unicitatea sa stă în disecţia lentă a unei drame de familie. Bucurîndu-se de o traducere reuşită în limba română, Tăcerea din grădină este romanul unei aşteptări şi al unei pregătiri pentru final. Cît de familiare devin glasurile pe care nu le auzim decît şoptite? William Trevor ştie răspunsul la această întrebare. Tăcerea din grădină este dovada unei experienţe asumate atît de narator, cît şi de personajele sale, chiar dacă o singură voce este de ajuns să ordoneze amintirile şi obsesiile unei întregi familii. În literatura română, poate doar personajele lui Filip Florian fac parte din instrumentarul unui estet, aşa cum este, de altfel, William Trevor. Spre deosebire de Povestea lui Lucy Gault şi de Călătoria Feliciei, romane traduse şi la noi de curînd, care fac dovada unui scriitor reflexiv, Tăcerea din grădină este proba rafinării imaginilor şi a decantării acţiunii. Sarah Pollexfen este avatarul Feliciei, care, deşi porneşte în călătoria vieţii ei din proprie voinţă, este purtată apoi de împrejurări spre ţărmuri pline de mistere şi de angoase. Fără o menire precisă, Sarah este reflectorul vieţii celorlalţi. Farmecul izolării este maculat de secretele celor care nu-şi pot găsi pacea, oricît de mult ar căuta-o. Autoimpusă, tăcerea roade conştiinţa, iar echilibrul lumii nu se reface decît rupînd şirul minciunilor. Secrete de familie Roman frust, fără ornamentaţii, ale cărui încrengături se raportează obsesiv la trecut, Tăcerea din grădină dă seama de nostalgia unei vîrste neprihănite, prinse între jocul de-a adulţii şi prejudecata unor păcate moştenite. Ruda săracă a unei vec