Emilian MARCU Dupa 20 de ani, la Chisinau a fost resuscitata marea miscare anticomunista si de reunificare. Tinerii, desigur tot tinerii, au iesit in Piata si au incercat, cu propriile forte, sa puna Moldova lui Voronin in alte tipare decat cele pe care partidul comunist le ofera locuitorilor acestei tari. Dupa 20 de ani, (dar nu ca romanul celebrului Alexandre Dumas), mult mai tacut s-a incercat, ce-i drept cu forte mult reduse, sa indrepte Republica Moldova spre lumea civilizata a secolului XXI, sa o smulga din ghearele inceputului de secol XX. Daca in august 1989 de la tribuna se auzeau raspicat vocile unor: Grigore Vieru, Mihai Cimpoi, Nicolae Dabija, Leonida Lari, Ion Hadarca, Dumitru Matcovschi etc., in 2009 aceste voci au fost tacute, nici macar soapte nu au fost, ca sa nu spun chiar inexistente. Nu pot sa inteleg din ce cauza un luptator precum poetul Nicolae Dabija, cel care prin revista Literatura si Arta, de la Chisinau, incearca de ani buni sa coaguleze intreaga suflare si traire autentica romaneasca intr-un tot unitar, nu a dat nici un semnal, nici un mesaj, nici o luare de pozitie. Dintr-odata vocile lor au devenit Vocile Tacute ale Revolutiei.
Tinerii de astazi au iesit la lupta, prin forte proprii, nemultumiti de fraudele facute la recentele alegeri, dar nu au avut un lider adevarat, un reprezentant al Opozitiei care sa canalizeze forta lor, care sa dea coerenta luptei lor. S-a lasat, cu voie sau fara voie, totul la ce va fi, la plesneala adica, asa cum se mai spune. Doar asa a fost posibila infiltrarea in randul lor a unor destabilizatori, a unor provocatori, si totul s-a terminat in coada de peste. Un mare ganditor spunea, facand aluzie la Revolutia franceza, dar si la cele din 1848, cum ca: revolutiile sunt concepute de fanatici, realizate de nebuni si distruse de profitori. La Chisinau, in anul de gratie 2009, Revolutia a fost