Dinu Patriciu nu va uita niciodată umilinţa arestului. Din ea s-a născut ceea ce pare acum o obsesie – înlăturarea lui Traian Băsescu de la Cotroceni. Replica nu vine însă, cum ar fi normal, de la duşmanul oficial al magnatului. Şi-au asumat acest rol grupurile de vigilante care patrulează prin presă în căutarea celor cu legitimaţii anti-Băsescu, suspectaţi că ar perturba liniştea prezidenţială în an electoral. Cazul TRU a relevat că nu toţi cei care şi-au pus pixul şi mintea în slujba şefului statului o fac dezinteresat, animaţi doar de credinţa în forţa taumaturgică a acestui politician. Mercenari sau idealişti, apărătorii cu condeiul ai preşedintelui şi-au abandonat aparatul critic, devenind simpli traficanţi de iluzii. Demisia lor intelectuală şterge, practic, graniţa care îi despărţea, nu numai stilistic, de jurnaliştii terorişti care îl vînează pe preşedinte. Semnul este schimbat şi, astfel, orice posibil contracandidat al acestuia este hăituit, tăvălit prin noroi şi muşcat cu ferocitate de carnasierele publicisticii proprezidenţiale. Principele Radu a avut parte, din momentul în care şi-a anunţat candidatura pentru Cotroceni, de un tratament nedemn. Patrulele de vigilante au ars prima etapă din manualul de anihilare a adversarului elaborat de stînga franceză – cea care presupune ignorarea duşmanului ideologic – şi au trecut direct la discreditare prin aplicarea de etichete infamante. Parvenit, actor mediocru – distribuit acum, în rolul vieţii sale, cel politic, de cine altcineva decît de Patriciu –, apoi colaborator presupus al Securităţii, dar mai ales trădător, prin această candidatură, al Casei Regale şi al Monarhiei. Benignă a fost doar caracterizarea candidaturii drept una excentrică. Pe aceste coordonate s-a deschis frontul. Principele – machiavelic în mod aprioric, pentru că atentează la hegemonia lui Traian Băsescu – este ţinta artileriei grele