Nu, serios, în afară de oficiali, de ce ar fi lăsat cineva să-şi poarte geamurile negre, mate odată cu maşina când iese în oraş sau merge în satul de unde provine?

Care e motivul pentru care unii circulă ca în nişte buncăre mişcătoare, transportoare din filmele SF idioate, astfel că atunci când îi întâlneşti ori îţi faci cruce şi te laşi în voia Domnului, ori încerci să te îndepărtezi cât de repede de zona populată cu măgăoaiele precizate?

Cică e opţional. Dar cine ar opta pentru asta? Cine nu vrea să fie văzut, dar să vadă. Mmm… sună a ceva cunoscut. Din vremurile de restrişte, din momentele în care te simţeai privit de undeva şi nu pricepeai de unde şi de cine, din timpurile în care vorbeam codificat, spuneam bancurile rotind ochii în sus pentru anumite personaje, ca să nu considere la o adică cineva că am fi spus ceva defăimător.

Dar astăzi e libertate, frăţioare. De ce să ne ascundem pe după geamurile unor maşini? Poate suntem în stare să facem ceva ilegal la o adică? Poate avem intenţii nu prea ortodoxe? Nu cred, pe noi ne caracterizează cel mult ospitalitatea. Poate suntem ruşinoşi? Da, asta trebuie să fie, neamul nostru e unul „târşălos”, vrea să stea undeva într-un ascunziş mereu, să nu fie tras la răspundere, arătat cu degetul sau admonestat.

De mici ni se atrage atenţia: „Ce-o să zică lumea?!”, de-aia, probabil, devenim timizi. Dar e nevoie să trăim, şi-atunci umblăm la serviciu, la cumpărături, mai e nevoie şi de recreere, de ieşiri la iarbă verde, şi cum să facem asta dacă nu folosind puterea unui motoraş cu fotolii pe care să stăm comod până la destinaţie. Dar fiind timizi, simţim nevoia să nu ne apese nicio întrebare ivită cine ştie cum în ochii vreunui semen curios, nu vrem să ne cerceteze nici fete, nici băieţi.

E bine să umbli neştiut, să-ţi faci treaba şi, la o adică, să-i vezi tu pe