Zoltan Bela, Transition Icons Galeria Carini&Donatini 13.03-26.04.2009 www.galleriacarini.com Golirea şi umplerea cu mesaje ideologice a operelor de artă stă la îndemîna politicului. Aşa se face că istoria politică este îngropată în opere de artă, morminte de imagini, urme ale iconoclasmului, în cazul propriu al realismului socialist comunist. Distrugerea icoanelor comuniste începe la 25 februarie 1990, cînd cîteva zeci de persoane s-au adunat în Piaţa Presei Libere, pentru a protesta faţă de menţinerea statuii lui Lenin în această zonă a oraşului. Cei prezenţi au lipit pe soclu afişe pe care scria: „Oare a dispărut comunismul din România? Atunci cerem să dispară şi simbolul lui – statuia lui Lenin“; „învăţaţi, învăţaţi, învăţaţi din cei 45 de ani de comunism“; „Bun de clopot“. Lenin fusese aşezat pe soclul de granit roşu la 21 aprilie 1960. Ce rămîne totuşi din operele de artă după răzbunarea istoriei prin condamnarea regimurilor politice? La aproape 20 de ani de la răsturnarea regimului comunist, iconografia comunist-socialistă primeşte noi semnificaţii şi valorificări artistice. Pictura lui Zoltan Bela este o explorare a răzbunărilor ori a ataşării oamenilor de obiecte, situaţii şi chiar elemente de peisaj, mai curînd ruine urban-industriale. „După 45 de ani de comunism am rămas fără spirit civic, sîntem individualişti şi observăm că tranziţia durează mai mult decît ne aşteptam. Sînt progrese, dar din cauza rănilor lăsate de comunism evoluţia societăţii e înceată“, mărturiseşte artistul. Fără a le cosmetiza, ori îmbunătăţi estetic, aceste realităţi pictate surprind vechile obiceiuri ale oamenilor care au pierdut lupta în faţa „maşinii“ ori a sistemului comunist. În fabrica postcomunistă românească bîntuie fantomele oamenilor înlocuiţi între timp de roboţi sau de o tehnică avansată. Cîndva industria grea duduia. Ea era motorul unei societăţi comuniste în pli