Regizorul grec Yannis Paraskevopoulos, cunoscut deja publicul român în urma colaborării sale cu Teatrul Naţional „Marin Sorescu“ din Craiova (Romeo şi Julieta şi Medeea), a avut bunăvoinţa de a ne acorda un interviu în exclusivitate, cu ocazia Atelierului de artă dramatică pe care domnia sa l-a coordonat la Studioul Internaţional UNESCO de Teatru „André Louis Perinetti“, inaugurat recent la Bucureşti. Care sînt etapele principale din cariera dvs. regizorală? Pot fi numite etape ale carierei mele toate acele întîlniri cu oameni şi opere care mi-au schimbat parcursul în teatru şi i-au deschis un nou făgaş. Prima etapă este aceea din 1996, cînd am hotărît, împreună cu cîţiva prieteni, să înfiinţăm grupul „Noi Forme“, în cadrul căruia doream să materializăm propria noastră viziune despre teatru. Apoi, a fost anul 1998, cînd am montat piesa Les Bonnes de Jean Genet. Atunci m-am simţit absolut liber ca actor şi, din acel moment, am început să-mi formez concepţia despre tipul de teatru pe care mi-ar plăcea să-l fac. Atunci mi-a devenit clar că situaţia în care actorul se simte liber pe scenă este similară cu aceea a copilului lăsat singur acasă, în deplină libertate. În 2000 a avut loc primul meu contact serios cu teatrul clasic, şi anume cu Hamlet de Shakespeare. De atunci cred că există o angajare pe viaţă cu această piesă şi cu modul în care am analizat-o. A fost clar o muncă de analiză, pe parcursul căreia privitorul urmărea procesul, şi nu rezultatul. Devenea martorul unui act teatral viu, care semăna într-un mod foarte periculos cu viaţa însăşi. Un an mai tîrziu, în 2001, am semnat prima mea regie la Teatrul de Stat al Greciei de Nord (TSGN), un teatru la care obişnuiam să văd spectacole şi unde visam să devin şi eu, într-o bună zi, un om de teatru. În 2004 am decis să desfiinţăm grupul „Noi Forme“ pentru a nu fi viciat ceea ce, pînă atunci, era pentru noi un i