TEODOSIE

DIN MILA LUI DUMNEZEU ARHIEPISCOP AL TOMISULUI,

IUBITULUI NOSTRU CLER, CINULUI MONAHAL ŞI DREPTCREDINCIOŞILOR CREŞTINI, HAR ŞI PACE DE LA DUMNEZEU-TATĂL, IAR DE LA NOI, PĂRINTEASCĂ BINECUVÂNTARE

"Acum toate s-au umplut de lumină:

şi cerul şi pământul şi cele de dedesubt"

(Cântare a Învierii)

Iubiţii mei fii şi fiice duhovniceşti,

În miez de primăvară, când soarele străluceşte tot mai puternic pe cer chemând firea înconjurătoare la viaţă nouă, când sămânţa aruncată sub glie de muncitorii ogoarelor a ieşit la lumină ca să rodească "pâinea care întăreşte inima omului", întreaga natură îmbrăcând strai de sărbătoare, iată-ne adunaţi laolaltă în locaşurile noastre sfinte, cu inimile pline de negrăită bucurie ca să prăznuim primăvara vieţii noastre sufleteşti, ziua Învierii Domnului.

Să prăznuim sărbătoarea aceasta atât de mare şi de luminată, a Învierii Domnului, nu numai cu prisos de bucurie, ci şi cu prisos de evlavie. Căci Domnul a înviat, şi a înviat şi lumea dimpreună cu El, şi legăturile morţii s-au rupt prin Înviere. Adam a păcătuit şi a murit. Dar Hristos n-a păcătuit şi a murit. Pentru ce? Pentru că acela ce-a păcătuit şi a murit să poată să scape de legăturile morţii prin Cel Care n-a păcătuit, dar a murit.

Astfel, Hristos, cu moartea Sa calcă peste moartea noastră şi o nimiceşte şi se ridică din morţi ca un biruitor al morţii şi al iadului. El este ca un întâi născut din morţi, cum Îl numeşte Sfântul Apostol Pavel şi El, cu moartea Sa desfiinţează moartea noastră ca pedeapsă pentru păcat. Aşadar, moartea nu mai este o înfricoşare ci este o uşă către viaţă, nici sfârşitul veacului nu mai este o spaimă, ci este o aşteptare de binecuvântare, căci în Sfânta Evanghelie ne spune Mântuitorul că atunci când va veni la sfârşitul veacurilor întru slava Sa cu sfinţii îngeri, va şedea pe tr