Să tragi clopotele la o biserică nu e un lucru uşor. Şi nu oricine se încumetă să facă acest lucru. Ionică Bumbu are 74 de ani şi este din Bistra Mureşului, comuna Deda. De 27 de ani este clopotar la Biserica cu hramul ”Tuturor sfinţilor” şi ”Sfântul Ioan Botezătorul” din Bistra Mureşului. Fie că e vecernie, liturghie, înmormântare, caz de incendiu sau vreme mare, Moş Ionică nu uită de îndatorirea sa. De meserie este agricultor şi odată cu venirea primăverii şi până toamna tîrziu se află la munca câmpului, dar când vine vremea de tras clopotele, lasă totul baltă şi porneşte spre Biserică.

Să ajungă în clopotniţă trebuie să urce 78 de scări de lemn, destul de înguste. “Acuma e bine că este o bară de care să mă ţin când urc sau cobor, că înainte nu era”, ne povesteşte badea în timp ce urcăm treptele spre clopotniţă, la invitaţia lui de a-i vedea locul de muncă.

Sus ne întâmpină două clopote mari, pe care doar moş Ionică le cunoaşte, le ştie limba şi ritmul cum să le tragă. “Prima dată se trage un clopot la venirea preotului, iar când intrăm în slujbă le trag pe amândouă. La un moment dat, când se citeşte Evanghelia, se bate toaca şi la urmă trag din nou cele două clopote. La terminarea slujbei iarăşi trag doar un clopot. Deci încep cu un clopot şi termin tot cu un clopot. Apăi la morţi, tragem amândouă clopotele o dată, dacă îs doi morţi, le tragem de două ori. Când ducem mortul afară din sat iarăşi trag amândouă clopotele. O dată le trag numai dacă e caz de incendiu sau alarmă. Se bate clopotul pe o parte, aşa pe o ureche. Iar la vreme mare trag din nou amândouă clopote”, îşi destăinuie meseria clopotarul. Şi pentru că-i e drag ceea ce face, nu se fereşte ca la vârsta sa să urce atâta amar de trepte de trei ori în timpul Liturghie, în fiecare seară la vecernie, sau ori de câte ori este nevoie.

Să tragi clopotele la o biserică nu e un lucru uşor.