Sărbătoarea de Paşte este cea mai mare sărbătoare a creştinilor. O aşteptam cu înfrigurare, mai ales noi, copiii. Participam la Sărbătoarea Paştelui, indiferent de religie.
Cel mai mult ne plăcea Săptămâna Mare, perioadă în care se făceau preparatele tradiţionale pentru ziua de Paşte.
Luni se mai făcea puţină curăţenie şi ordine în curte. Se verificau vasele în care avea să se prepare aluatul, oalele în care vom vopsi ouăle, tăvile în care vom coace cozonacii.
Marţi mergeam cu bunica la piaţă, de unde cumpăram ouă de găină, pentru vopsit. Le alegea cu grijă, "să fie cu bănuţul de aer cât mai mic, adică foarte proaspete, să nu fie crăpate, să fie puţin mai ascuţite la un capăt, să fie cât mai albe", pentru că "ouăle de Paşte trebuie să fie prima!", adică cele mai bune. Cumpăra o sută de bucăţi. Mai luam 30 de legături de ceapă verde, "din cea de arpagic, nu alta", 30 de legături de usturoi verde, cinci legături de pătrunjel şi cinci de mărar din cel cu "verdeaţa negrie, că-i mai tare în miros", pentru stufat şi drob, un litru de vin alb pentru friptura de miel.
Treceam pe la măcelărie, unde bunica discuta cu Sandu, măcelarul vecin, la trei case de noi.
Miercuri se pisa piperul, scorţişoara, se curăţa ceapa şi usturoiul verde. Noi, copiii, dezbrăcam de foi cepele uscate, cele mai aurii, ba şi cu ceva urme de verde, câteva foi de varză roşie, de ceapă roşie, puneam la îndemână trei sfecle roşii. Bunica punea alături şi un plic roşu şi unul albastru de vopsea "falşă", adică din cea chimică. Seara, Sandu măcelarul aducea mielul cu măruntaiele întregi şi drobul, apoi îşi lua banii. Noi, copiii, toată noaptea visam că vopsim ouă şi ne trezeam dimineaţa plini de nerăbdare.
Joia era ziua Împlinirii viselor. O ajutam pe bunica la vopsitul ouălor. Ne sculam dimineaţa, pe la cinci şi, după ce mâncam, eram
