Încondeiatul ouălelor, dăruirea lor la masa de Paşti de către fini, naşilor şi spălatul ritual pe faţă în dimineaţa Paştelui sunt numai câteva dintre obiceiurile olteneşti de Paşti care au dăinuit peste ani. Tradiţiile şi credinţele din perioada marii sărbători a Paştelui practicate în satele oltene sunt respectate cu sfinţenie, an de an. Obiceiul care deschide seria este cel din Duminica Floriilor, atunci când se aduc acasă ramuri de salcie sfinţite la biserică şi se păstrează tot anul la icoană. Potrivit tradiţiei, ramurile de salcie sunt simbol al fertilităţii şi al renaşterii vegetaţiei de primăvară şi se folosesc în momente de cumpănă cum sunt boala, seceta şi inundaţiile.

Timpul a trecut, dar oltenii nu au uitat nici de obiceiurile din Joia Mare, mai ales de pomana morţilor din această zi. Bătrânii spun că se deschid mormintele, iar spiritele celor morţi vin la familiile lor şi petrec Paştele cu cei vii, unde rămân până la Rusalii. Se mai crede că vin „joimăriţele“ şi verifică dacă femeile şi fetele şi-au tors cânepa. Obiceiul a supravieţuit, în satul Izbiceni, sub forma colindului „Câlţii, mâţii“.

Bărbaţii încondeiază ouă

Încondeiatul ouălelor este una dintre cele mai reprezentative tradiţii practicate în satele judeţului Olt. În Oltenia există obiceiul dăruirii de ouă la masă în ziua de Paşti de către fini, naşilor şi, la horă de către fete, feciorilor, motiv pentru care este o adevărată întrecere în a realiza exemplare cât mai frumoase. Deşi de obicei oltencele se ocupă cu roşirea ouălelor, în centrul de ceramică de la Oboga acest obicei este practicat şi de bărbaţi, care au preluat motive ornamentale de pe ceramică.   

Oltenii, în special cei de la sate respectă şi acum spălatul ritual pe faţă în dimineaţa Paştelui, într-un vas cu apă neîncepută, un ou roşu şi un ban de argint pentru a fi sănătoşi tot timpul anulu