După ce primăvara a brodat copacii cu flori, pentru a se cinsti cum se cuvine Sărbătoarea Intrării Domnului în Ierusalim, cu mic, cu mare creştin-ortodocşii se pregătesc să întâmpine Învierea Mântuitorului.
În Săptămâna Mare, ritualul înroşitului ouălor pentru masa pascală ocupă un loc aparte. Potrivit tradiţiei, vopsitul ouălor are loc în Joia Mare, de dinaintea Paştilui. În fiecare colţişor al României, bătrânii au lăsat moştenire urmaşilor lor numeroase legende privind seminificaţia oului roşu. Cea mai des întâlnită istorisire cu privire la această tradiţie spune că Maica Domnului, care venise să-şi plângă fiul răstignit, a aşezat un coşuleţ cu ouă lângă crucea Mântuitorului. Sângele care a picurat din rănile Domnului au înroşit toate ouăle din coş. Totodată, oul simbolizează mormântul Domnului Iisus Christos, care s-a deschis la învierea din morţi. De aceea, atunci când ciocnesc ouă, creştinii spun: "Christos a înviat! Adevărat a înviat!".
În zona Vâlcei se spune că toate ouăle din lume, până şi cele din cuiburile păsărilor, s-au înroşit în clipa în care a înviat Christos.
O altă legendă, din Bucovina de astă dată, spune că, în momentul Învierii Domnului, Maria Magdalena, bucuroasă, i-a spus unei evreici care stătea la piaţă, cu două coşerci cu ouă de vânzare alături: "Christos a înviat!". Femeia ar fi privit-o cu neîncredere, în timp ce i-ar fi răspuns că atunci când ouăle din coşurile sale se vor înroşi atunci va învia Christos. Pe dată, ouăle şi-au schimbat culoarea. Maria Magdalena ar fi dus câteva ouă din cele înroşite în coşuri împăratului "Taveri", a cărui soţie era oarbă. Atingând ouăle înroşite, împărăteasa s-a vindecat pe loc.
În special în Bucovina, ouăle de Paşti sunt împodobite cu motive ornamentale variate, care au o semnificaţie anume. Se spune că linia dreaptă verticală reprezintă viaţa, linia
