"Milionarii dupa gratii, asta-i moda, ne batem joc!", s-a victimizat Cornel Penescu la judecarea recursului la hotararea prin care a fost arestat pentru 29 de zile.

As merge chiar mai departe. George Becali si Cornel Penescu sunt exponentii celor carora bogatia le-a luat mintile, facandu-i sa se creada intangibili. Au ajuns dupa gratii nu doar niste milionari, in euro se-ntelege, ci niste falsi Dumnezei si bine ar fi ca demitizarile sa continue.

De sireturi cu Iisus

George Becali a uitat, daca a stiut vreodata, ca vanitatea este pacatul preferat al Diavolului, iar smerenia una dintre principalele calitati ale unui adevarat credincios.

Felul, extrem de violent, potrivit presei, in care si-ar fi obtinut de la taranii din jurul Bucurestiului multe dintre terenurile ce l-au facut atat de bogat, pomenile facute cu cardul de reporteri dupa el, sa-i stie tot poporul filantropia, impartirea banilor in pragul Palatului, liota de cersetori care il urmarea peste tot, renumele de binefacator, toate trebuie ca-i dadeau sentimentul unei puteri absolute.

"Vecinatatea" cu Dumnezeu i-a dat, probabil, si certitudinea ca-si poate face dreptate singur si tot ea l-a facut sa comita o adevarata blasfemie in Saptamana Patimilor: "Iisus in puscarie!" Daca e sa pastram cheia sa mistica, acesta nu pot fi decat vorbe dictate de Diavol.

Vreme de doua saptamani, George Becali a avut tot timpul sa-si constientizeze conditia pamanteana: "Mi-a dat Dumnezeu o palma", a recunoscut el la iesirea din arest. Scuzele prezentate vineri instantei pentru felul in care s-a comportat la infatisarile anterioare, scuze care se poate sa fi contribuit la decizia de eliberare, declaratiile retinute de dupa eliberare ar putea fi prime mici semne de smerenie sau doar o noua strategie.

Daca a invatat sau nu ceva din cele doua saptamani