În medicină este posibil ca uneori durerea să fie singura manifestare a unei boli, neînsoţită de semne fizice. Astfel, durerea reprezintă elementul primordial în algoritmul diagnosticului.
Acest lucru este vizibil în diferitele forme clinice ale aceleiaşi afecţiuni: când cele însoţite de dureri intense aduc rapid bolnavul la medic, pe când cele cu dureri moderate, tranzitorii, temporizează prezentarea într-un serviciu al sistemului de sănătate, uneori cu efecte pe termen lung asupra organismului.
MOBILITATE ANORMALĂ
Testiculul se continuă cu un cordon ce urcă spre abdomen, conţinând vase de sânge, nervi şi canalul ce conduce producţia de spermatozoizi spre prostată. În mod normal, testiculul este fixat solid de structurile scrotale înconjurătoare. La 12% dintre bărbaţi, această ancorare este incompletă, din cauza unor defecte congenitale, permiţând o mobilitate anormală a organului.
RĂSUCIRE
Astfel, testiculul se poate roti, răsucind în diferite grade cordonul (o rotaţie incompletă sau chiar două complete), strangulând vasele şi reducând irigaţia sanguină a testiculului până la blocarea completă. Apar o durere intensă, dacă nu se corectează urgent, în câteva ore, şi necroza (moartea) testiculului respectiv.
Torsiunea este mai frecventă la bărbaţii sub 25 de ani şi mai ales în copilărie sau adolescenţă (chiar şi la nou-născuţi). După 30 de ani apare mai rar, dar este o eventualitate ce nu poate fi exclusă. În 90% dintre cazuri se manifestă unilateral (de obicei în partea stângă), dar de fiecare dată defectul este bilateral, interesând şi testiculul celălalt, impunând o corecţie chirurgicală simultană.
Torsiunea se produce în anumite circumstanţe: activitate fizică sau sexuală intensă, traumatisme locale, frig etc, fără a se putea face însă o predicţie reală a apariţiei manifestărilor patologice