În cele câteva luni scurse din 2009, am ajuns să ne obişnuim cu sumele uriaşe, un trilion de dolari fiind acum pragul minim pentru ca o iniţiativă guvernamentală să fie luată în serios. În declaraţia G20 de la Londra se menţionează că suma cheltuită de membrii grupului pentru diminuarea efectelor crizei va atinge cinci trilioane de dolari până în 2010. Interesant este că piaţa nu a reacţionat în niciun fel la anunţ. Summit-ul a adunat miniştri de finanţe, preşedinţi

În cele câteva luni scurse din 2009, am ajuns să ne obişnuim cu sumele uriaşe, un trilion de dolari fiind acum pragul minim pentru ca o iniţiativă guvernamentală să fie luată în serios. În declaraţia G20 de la Londra se menţionează că suma cheltuită de membrii grupului pentru diminuarea efectelor crizei va atinge cinci trilioane de dolari până în 2010. Interesant este că piaţa nu a reacţionat în niciun fel la anunţ. Summit-ul a adunat miniştri de finanţe, preşedinţi de bănci centrale şi personaje politice. Însă fiecare dintre participanţi se confruntă, în mod normal, cu probleme diferite celei aflate pe ordinea de zi. Guvernatorii băncilor se ocupă de politica monetară, miniştrii de finanţe, de bugetul de stat, iar politicienii urmăresc atragerea de voturi şi un paragraf în cartea de istorie. Rezolvarea crizei nu stă în politica monetară sau în discursurile politicienilor, ci în uşurinţa cu care se va putea inova, ca singură cale către o creştere economică sustenabilă. Cum factorii de decizie din G20 nu excelează prin oportunism şi spirit antreprenorial, soluţia găsită ar putea fi calitativ echivalentă celei propuse de fundaşii centrali ai echipelor naţionale de fotbal. Nu politicienii sau finanţiştii ar trebui să fie ţinta aşteptărilor noastre exigente, ci antreprenorii. Aceştia însă, fiind cei care rezolvă problemele prin excelenţă, vorbesc şi cer puţin. O astfel de cerinţă a venit săptămână