Doua roscate sunt legate de o prietenie mai putin probabila in Le renard et l’enfant (Fetita si Vulpea). primul film cu care creatorul francez de documentare Luc Jacquet a venit pe marile ecrane dupa hitul international Calea Imparatului (The March of the Penguins). Si acum - in sfarsit pe marile ecrane de la noi! Spre deosebire de documentarul despre pinguini, Fetita si Vulpea este in principal destinat copiilor, si asta mai ales prin povestea naiva, cu iz de basm.
Afectiunea unei fetite pentru o vulpe genereaza o poveste draguta de "adormit copiii" si - ceea ce se pare ca il intereseaza in continuare cel mai mult pe Luc Jacquet - e prilej de filmari spectaculoase.
In Franta, Fetita si Vulpea a fost lansat pe marile ecrane la jumatatea lui decembrie si se pare ca aproape fiecare odrasla de francez l-a vazut in timpul vacantei de iarna macar o data sau de doua ori. Rezultatul: doua milioane de bilete vandute. Pe plan international filmul nu are succesul Caii imparatului, filmul cu "pinguini pufosi", cum se referea la el Werner Herzog cu ironie deloc ascunsa. Dar pentru experimentatul documentarist francez Luc Jacquet filmul constituie un important pas spre fictiune.
Povestea incepe cu un spectaculos rasarit de soare intr-o regiune franceza nenumita (rasarit filmat de fapt in Parcul National Abruzzo din Italia), iar filmul continua sa mixeze diferitele peisaje spectaculoase cu si mai spectaculoase ipostaze de animale, atat salbatice cat si animale dresate, plus efecte speciale. Si asta pentru ca protagonista (nu aflam niciodata numele personajului, dar actrita este o figura complet noua, Bertille Noël-Bruneau), ei bine, toate acestea pentru ca fetita trebuie sa treaca, in drumul ei de intoarcere de la scoala, prin padurea in care nu exista doar vulpite, ci si ursi, lupi si - iata - fetite cu par roscat. Si asa porneste totul: