Lasati ne sarbatorile in pace Cu cat inaintam in timp, iar televiziunile, mai ales, devin tot mai ofensive pentru promovarea banalitatilor, cu orice pret, ne indepartam de sacru, de sfintenie, de ceea ce a tinut, prin veacuri Romania si spiritul romanesc, vii. Sarbatorile pascale, cele mai tragice sarbatori ale crestinismului, au devenit un bun prilej de a ne da in stamba. Iata ca de o buna bucata de vreme nici sarbatorile profunde nu mai sunt ca altadata. Si-au pierdut, nu numai din mister, ci chiar din ceea ce le definea: demnitatea. Craciunul (Nasterea Domnului) sau Pastele (Invierea lui Iisus) si-au pierdut aproape definitiv rostul. Par, dupa cum se prezinta situatia pe posturile de televiziune sau de radio, rudele sarace ale vechilor sarbatori. O adevarata fuga dupa achizitionarea de produse culinare si de satisfacere a diverselor orgolii au devenit si Craciunul si Pastele. Un dezmat ostentativ promovat de unii imbuibati, parca in dispret total fata de cei multi ce-si dramuiesc fiecare banut atunci cand se apropie de rafturile magazinelor. Totul s-a transformat intr-o adevarata atmosfera de balci al desertaciunilor, de manifestari indecente ale unor "gusteri" care vor sa lase impresia ca totul este numai joc si voie buna. Semn al acestor manifestari fara de noima este si indecentul gest de a aplauda la inmormantare, atunci cand se spun cuvintele de iertare si de condoleante. Un ropot de aplauze acopera fata palida a mortului si a rudelor indoliate. Anul acesta, Patriarhia, bazandu-se pe o logistica aproape paramilitara (si biserica ortodoxa s-a modernizat, nu-i asa?), lumina sacra de la mormantul sfant a facut, iute, ocolul Romaniei cu avioane, taburi, masini, carute si alte mijloace, conventionale, de transport. Venita pe aer, pe uscat si pe apa, lumina si-a pierdut, dupa mine, din acel mister sacru, din acea maretie a izvorarii ei, in fiecare bisericuta