Momentul în care a luat trenul pentru a veni la Combinatul Petrochimic de la Năvodari a fost pentru Vasile Şerban un moment de răscruce
La 30 de ani de la înfiinţarea Petromidia, persoanele care au luat parte la consolidarea lui, care l-au văzut evoluând şi cum s-a ridicat din mlaştina care i-a stat la bază, povestesc istoria combinatului.
Vasile Şerban, şef departament în cadrul Rompetrol, este unul dintre veteranii combinatului. În urmă cu 30 de ani, făcea alegerea de a-şi lăsa familia din Ploieşti şi de a se despărţi de soţie pentru o lungă perioadă de timp, pentru a veni la Năvodari. O alegere pe care, la trei decenii depărtare, ar face-o, probabil, din nou. „În ciuda aparenţelor, la noi nu este muncă de rutină. La fiecare oră intervine o noutate. După 30 de ani, noi, ăştia care ne lăudăm că ştim toate instalaţiile, nu găsim răspunsuri la fiecare problemă care apare. De fiecare dată avem parte de o provocare. Mereu se întâmplă câte ceva. Niciodată nu te poţi plictisi. Niciodată, în 30 de ani, nu s-a întâmplat acelaşi eveniment de două ori. Multitudinea factorilor în activitatea noastră este atât de variată, încât nu am avut timp să ne plictisim", spune Vasile Şerban. Aşa că, în ciuda eforturilor, a preferat să rămână în acest spaţiu plin de provocări şi alături de o echipă constantă. „Prima noastră provocare a fost să facem această instalaţie (arată către o poză). Mă uit la coşul ăla şi parcă văd cum era la bază şi cât s-a construit. În şapte zile, parcă s-a înălţat. Aici era mare, în spatele nostru, la vreo 400 de metri se făcea plajă, iar noi am venit să facem rafinărie. Era o chestie foarte interesantă să faci o rafinărie între o mlaştină şi mare. Am pornit instalaţiile în mai mulţi ani: prima în '79, cea pe care o sărbătorim acum. Din '85, vreo patru ani au fost mai dificili, până la Revoluţie, pentru că aproape toate echipamentele noastre
