Invatatura din reclame Nu ma innebunesc dupa reclamele ce hacuiesc programele de televiziune. Mai cu seama dupa acelea repetate cu o frecventa obsedanta. Intai, din principiu: mi se pare ca indaratul publicitatii desantate a unui produs se ascunde, pe langa dezinteresul cumparatorilor, si o consistenta hiba a acestuia. Fructele pomului prea mult laudat sunt de obicei dezamagitoare. Apoi, pentru ca majoritatea reclamelor de la noi sunt de o stupizenie fara cusur. Ca sa dai de una mai de Doamne ajuta, din care sa razbata cel putin o frantura de idee, trebuie sa "inghiti" pe nemestecate sumedenie de "calupuri" insipide.
Intamplarea a facut ca, in rastimpul sarbatorilor pascale, sa fiu nevoit a suporta, printre picaturi, si tirurile periodice ale publicitatii. Si, prins fara voie in acest vartej, m-am intrebat ce parere si-ar face despre noi, urmarind reclamele tv, un venit din alta lume.
Prima concluzie ce i s-ar impune ar fi aceea ca suntem un neam de nespalati. Caci prea suntem indemnati la tot pasul sa folosim cutare sau cutare sapun, cutare ori cutare sampon, cutare ori cutare detergent. Bineinteles ca produsele recomandate sunt neaparat mai bune decat altele si, ca sa ne convinga de nemaipomenita lor eficienta, cateva doamne mai coapte umbla pretutindeni cu punga de detergent si cu sticla de inalbitor, scotandu-le la vedere ori de cate ori o rubedenie, o prietena sau o cunostinta are ghinionul sa-si pateze bluza, rochia, covorul ori lenjeria de pat. Se intelege ca, dupa o demonstratie ad-hoc, companioanele doamnelor mai coapte, fara exceptie mai tinere, adica lipsite de experienta, vor apela negresit doar la noile substante de curatenie, fara sa le pese ca acestea sunt sensibil mai scumpe si, la drept vorbind, prin nimic superioare celorlalte.
A doua concluzie ar fi ca suntem un neam de becisnici. Altminteri nu am fi sfatuiti cu atata ins
