In primavara acestui an, printr-un "Memorandum privind restituirea patrimoniului sindical", sindicatelor din Romania li se promite repararea unei erori la care au fost supuse, eroare care isi asteapta corijarea de vreo 60 de ani - dintre care 40 fara nicio speranta, iar 20 cu sperante in descrestere simtitoare de la zi la zi. Documentul - gandit si asumat de Dan Voiculescu, vicepresedinte al Senatului Romaniei, insarcinat, printre altele, sa reprezinte Camera Superioara a Parlamentului in relatia cu organizatiile sindicale, si de liderii C.N.S.L.R. "Fratia", B.N.S. si C.N.S. "Cartel Alfa", "strict delimitat de orice interes politic", dupa cum tin sa precizeze cei patru - propovaduieste, printre altele, "imperativul garantarii independentei miscarii sindicale din Romania" si vizeaza retrocedarea patrimoniului care a apartinut de drept miscarii sindicale din Romania. Deci, un act binevenit de dreptate, de recunoastere a dreptului la proprietate, fie si cu o punere tardiva in practica. Semnul major de intrebare pe care il implica nasterea acestui Memorandum, la aproape 20 de ani de la inlaturarea regimului care a creat abuzul, este cauzat de existenta unor oportunitati trecute si ignorate de indreptare a greselii si, mai tarziu, a unei conjuncturi care impus remedierea ei.
Aspectul este cel putin interesant privit prin prisma incadrarii lui temporale. Pentru ca, asa cum aminteam, au mai existat portite pentru realizarea acestui pas. 1. Despre restituirea proprietatilor s-a vorbit la scurt timp dupa decembrie ‘89. 2. De la promulgarea Legii 10 - care are o prevedere ce se refera strict la necesitatea elaborarii unei legi speciale referitoare la patrimoniul sindical - au trecut mai bine de opt ani. 3. De la momentul integrarii Romaniei in Uniunea Europeana - la care acelasi Memorandum face referire din perspectiva notei discordante pe care o cream noi in spatiul