Contractul social , celebra lucrare a lui Jean-Jacques Rousseau, reia, face mai coerente si amplifica ideile unor ganditori din secolul al XVI-lea, idei care, dupa ce au produs modernitatea, stau la temelia Europei actuale.
Admitand ca omul este prin nastere un „animal social", el are, totusi, in ipotetica stare presociala, „libertatea sa naturala si dreptul nelimitat la ceea ce-si doreste". Adica, in starea de natura, fiecare simte ca are dreptul la orice si, gratie si in limitele fortei cu care este inzestrat, incearca sa obtina ceea ce doreste. Insa, pentru ca dorintele oamenilor se confrunta intre ele, incepe un razboi al tuturor contra tuturor si nimeni nu se poate bucura de nimic…
In aceste conditii, crede Rousseau, un stat nu se poate naste decat gratie unui contract. Acest contract este expresia unei vointe de a constitui impreuna o organizare sociala si creeaza o obligatie reciproca generala a tuturor fata de fiecare si a fiecaruia fata de toti. „Ceea ce omul pierde prin contractul social este libertatea sa naturala si dreptul nelimitat la ceea ce-si doreste si poate atinge, ceea ce castiga este libertatea civila si proprietatea asupra a tot ceea ce poseda." Admitand contractul social care-l scoate pe om din starea de natura si intemeiaza starea de societate, omul admite pe cale de consecinta si faptul ca el cedeaza dreptul de a-si face singur dreptate unei terte institutii, statul.
Se prea poate ca unii dintre cei aflati intr-o astfel de situatie sa nu fie multumiti de felul in care statul le face dreptate… Sau, cum este cel mai adesea cazul in Romania, statul nu se dovedeste capabil sa faca dreptate, deoarece institutiile juridice si politienesti nu functioneaza din cauza slabiciunii interioare, a confuziei legislative si chiar a coruptiei. Confruntati cu funciara slabiciune a institutiilor statului, unii oameni, indeosebi
