Principalele probleme carora trebuia sa le faca fata guvernul Marghiloman sunt cele externe. In esenta, acest guvern trebuia sa asigure relatii posibile intre Romania si austro-germani, invingatorii de moment in razboi. Pentru aceasta si fusese adus, chiar daca in ambitia politica a lui Marghiloman se depasea cu mult acest prim si principal obiectiv. La 7 martie, prin inalt decret, regele Ferdinand il imputerniceste pe Marghiloman ca plenipotentiar al sau pentru negocierile de pace care incep la 9 martie. Delegatii cu care se confrunta omul politic roman sunt Richard von Kuhlmann, din partea Germaniei, Ottokar von Czernin, din partea Austro-Ungariei, ministri de Externe in tarile lor, Vasil Radoslavov, primul-ministru al Bulgariei si Taalat Pasa, marele vizir al Imperiului Otoman.
Tratativele sunt foarte grele. Stradania lui Marghiloman si a colaboratorilor sai de a incheia o pace cat mai putin oneroasa se izbeste de duritatea si intransigenta Centralilor, in special a Austro-Ungariei. Impinsi mai cu seama de dorinta magnatilor unguri de a zdrobi Romaniei orice putere de viata si regenerare, ei impuneau conditii atat de grele, incat amenintau grav intregul viitor de natiune al romanilor.
Tratativele cu Centralii aveau loc intr-un moment foarte dificil al razboiului. Nu atunci cand incepuse „debacla Puterilor Centrale", cum tine sa precizeze Marghiloman in discursul sau din decembrie 1919. „Nu, se petrecea in martie, cand puterea germana era la maximul ei de manifestatie militara, cand incepuse formidabila ofensiva din Franta, cand Bapeaume si toate orasele cadeau unul dupa altul, cand cu miile se luau tunurile si cu zecile de mii prizonierii. Atunci aveam noi de discutat pacea, unde sarmana Romanie era prinsa cu un ocupant pe Siret, cand armata austro-ungara se prelingea de-a lungul Nistrului spre Kiev, cand armata germana mergea de-a
